Din viata...

" Te iubesc fără să ştiu,cum sau când sau de unde.Te iubesc pur şi simplu,fără complexităţi sau mândrie.Te iubesc pentru că nu ştiu altă cale. "

" Să nu dai niciodată atenţie persoanelor din trecutul tău ..există un motiv pentru care nu sunt în prezentul tău şi nu voi fi nici în viitor ! "

"Trebuie să înveţi să iei binele cu răul,fericirea cu tristeţea ,iubirea care o ai şi cea pe care ţi-o aminteşti ,iartă mereu, dar nu uita,învaţă din greşeli,dar niciodată să nu regreţi,oamenii se schimbă,lucrurile merg prost ,doar ţine minte ...VIAŢA MERGE MAI DEPARTE"

"Ador să privesc în ochii tăi şi să mă pierd sub pleoapele tale ! "

"Unii oamenii sunt ca Soarele.Îţi dau lumină doar dacă te învârţi în jurul lor"

"Nu are rost să bag mâna în foc pentru nimeni , că mă ard .Am observat cine mi-e prieten şi îmi e aproape atunci când cad .Şi am învăţat să calculez un lucru că degeaba am 100 de prieteni, dacă 99 m-au trădat "

" Un "adio" poate să doară ..dar nu la fel de mult cât doare un "te iubesc" care nu poate fi dovedit..

"Viaţa e grea,altfel nu ne-am mai fi născut plângând. "

"Băiatul: Dumnezeu,de ce ai făcut femeile aşa frumoase ?Dumnezeu: Ca să le iubiţi.Băiatul: Şi de ce le-ai făcut aşa ..prostuţe?Dumnezeu: Ca să vă iubească pe voi !"

" Femeile au nevoie de un motiv pentru a face dragoste.Bărbaţii au nevoie doar de un loc. "

"Oamenii spun că trebuie să îţi urmezi inima.Dar când inima îţi este ruptă în mii de bucăţele..ce bucăţică ar trebui să urmezi ? "

"Dacă aştepţi prea mult pentru momentul perfect,acesta va trece pe lângă tine ! "

"Fă ce te face fericit,fi cu cine te face să zâmbeşti.Râzi cât de mult poţi să respiri şi iubeşte cât trăieşti ."

" Niciodată să nu plângi pentru persoana care te-a rănit.Doar zămbeşte şi spune " Mulţumesc că îmi dai şansa să găsesc pe cineva mai bun ca tine ".

" Când voi fi bărtână...şi o fetiţă mică mă va întreba cine a fost prima mea dragoste..nu vreau să fiu nevoită să scot vechiul album cu poze.Vreau să pot să arăt cu degetul înspre cealaltă cameră şi să spun : "uite ,este chiar acolo !"

" Vreau ca oamenii să îşi amintească de mine ca fiind fata care zâmbeşte mereu chiar şi atunci când inima ei e frântă,şi aceea care putea să îţi lumineze ziua chiar dacă nu putea să o lumineze pe a ei ! "

" Pentru că te am pe tine..pur şi simplu simt că viaţa mea este completă ! "

" O dezamăgire în dragoste este o binecuvântare de la Dumnezeu.Este felul său prin care te face să realizezi, că te-a salvat de persoana nepotrivită."

" Nu poţi să schimbi ceva făcut,nu poţi să te întorci în timp,nu poţi să schimbi sentimentele şi nu poţi vindeca răni.Tot ce poţi să faci este să înveţi din greşelile tale şi să speri că nu vei mai regreta nimic aşa mult cum regreţi acum. "

"Dacă ar exista o maşină de îndeplinit dorinţe ar fi trist pentru că am uita să visăm ! "

" Te iubesc fără să ştiu,cum sau când sau de unde.Te iubesc pur şi simplu,fără complexităţi sau mândrie.Te iubesc pentru că nu ştiu altă cale. "

" Iubirea este un ciclu : Când iubeşti,eşti rănit.Când eşti rănit,urăşti.Când urăşti,încerci să uiţi.Când încerci să uiţi,începe să îţi fie dor.Când începe să îţi fie dor...probabil te îndrăgosteşti din nou. "

" O fată , indiferent de câte ori neagă , îşi va aminintii mereu fiecare detaliu,fiecare moment şi fiecare bucăţică de amintire care i-a rămas de la tine.Indiferent cât de mult încearcă să uite.Pentru ea vor fi mereu acolo.. "

" Doar pentru că ochii ei nu varsă lacrimi nu înseamnă că inima nu îi plânge..Şi doar pentru că pare puternică nu înseamnă că totul e ok.. "

" Un chip şi un trup frumos nu înseamnă o inimă frumoasă . "

" Nu pot să îţi explic cât te iubesc şi nici măcar nu voi încerca . Te iubesc şi atât ! "

" Aş prefera să mă lupt cu tine decât să fac dragoste cu oricine altcineva! "

"Cu toţii am trăit primul sărut şi dacă nu încă va venii şi rândul nostru.Cu toţii am crezut că ne-am întâlnit sufletul pereche şi s-a dovedi să nu fie aşa.Cu toţii am suferit din dragoste şi am vărsat lacrimi de dor.Cu toţii vom trăii şi momentul în care vom spune cu adevărat : "mi-am găsit sufletul pereche"

"Nu mi-a plăcut niciodată să adun cioburile sparte şi să le lipesc la loc,spunându-mi că vasul e nou. Ceea ce s-a spart s-a spart şi prefer să-mi amintesc cu placere vasul întreg, decât să-l am înaintea mea şi să-i văd crăpăturile în fiecare zi. "

"Destinul a vrut să ne întâlnim,să ne iubim şi să rămânem împreună."

" Sunt stele care cad ..dar totuşi strălucesc şi oameni ce se despart chiar dacă se iubesc.. "

Dependenta de internet...

Pina acum citiva ani internetul era o enigma, si putini erau cei care aveau acces la el.Astazi insa a devenit o ocupatie de baza in rindurile tuturor persoanelor indeosebi in rindurile adolescentilor, a tinerilor provocind schimbari importante si notabile in viata lor.Intr-adevar este extrem de util internetul in activitatea noastra de elev,student, in activitatea profesionala precum si in viata de zi cu zi, avind posibilitatea sa comunicam cu persoane aflate peste mari si tari, gasim informatii de orice tip la orice ora si cu o facilitate incredibila, putem cumpara lucruri, citi carti, viziona filme si interactiona cu orice persoana pe retelele de socializare.

Dar cum s-a transformat internetul din o activitate placuta si periodica, o activitate ce genereaza dependenta, stringand in fata monitorului milioane de oameni care isi transforma treptat viata reala intr-o viata virtuala?

Este o lume ireala insa care este preferata din ce in ce mai mult, poate din cauza ca nu denota realitatea si e camuflata asa incit fiecare se prezinta cum vrea nu cum in realitate este, asta il incurajeaza, il face sa se simta incadrat intr-un colectiv, il face sa fie acceptat si fericit.Dar fericirea aceasta e temporara, deoarece asemenea celorlaltor vicii cum ar fi fumatul, alcoolul internetul da nastere la o dependenta teribila, care se manifesta incet dar sigur,ea isi face loc in viata omului si inlocuieste preferintele si interesele lui cu o viata virtuala, creata dupa bunul lui plac.Hobby-urile si placerile de odinioara ramin in amintire iar in topul preferintelor de acum se inscrie comunicarea pe retelele de socializare.Pentru unii aceasta este un mod de a invinge singuratatea si complexele, timiditatea si incapacitatea de a se incadra intr-un grup,evadind din viata de zi cu zi si aprofundindu-se in abisurile vietii ireale create de internet.

Este o activitate tentanta care atrage pe zi ce trece tot mai multe persoane care acorda foarte mult timp din viata lor internetului, renuntind la prioritati, si inlocuindu-le treptat pe cele obisnuite!Dependenta de internet reprezinta o problema serioasa care trebuie tratata ca atare, fiindca ajungem sa traim in dependenta de lumea care am creat-o virtual si nu reusim sa ne bucuram de placerile vietii in adevaratul sens al cuvintului.

E atit de vizibila dependenta ce ni se creeaza atunci cind intr-o zi nu avem internet si reactiile noastre se manifesta asa de straniu, ne simtim ciudat, de parca nu ne gasim locul, devenim irascibili si nervosi, ne suparam fara motiv, nu avem alte placeri si interese, chiar devenim tristi si deprimati.Internetul a devenit o obsesie, iar o zi fara el e ca si cum am ramine fara aer.

Dar cum devenim dependenti? Sa fie oare aceleasi simptome ca si la celelalte vicii? Sa fie internetul un viciu sau asta e doar latura negativa?

Pentru inceput internetul ni se prezinta ca o curiozitate, ca o distractie,o iesire din monotonie, ceva placut incitant si ne fura putin din timpul nostru, dupa asta un pic mai mult iar intr-un final suntem acaparati intru totul de el incit simtim nevoia mereu de a fi conectati cu lumea virtuala. De fapt, ceea ce pentru inceput creeaza incintare si euforie ajunge sa agraveze nesiguranta si timiditatea. Lipsa contactului direct cu persoanele provoaca la inceput o senzatie de confort, dar in timp poate duce la scaderea increderii in sine si la izolare.

Intrarea in aceasta lume e echivalenta cu renuntarea la vechile activitati, chiar si la anumite persoane din viata noastra.Noua pasiune lasa in urma prietenii, sportul, placerile, interesele si distractiile de odinioara.

Cel mai bun remediu impotriva dependentei de internet ar fi inlocuirea cu alte ocupatii, revenirea la vechile obiceiuri, practicarea sportului, plimbarile de lunga durata, incadrarea in diferite organizatii studentesti.Recomandabil ar fi pentru fiece persoana care resimte acesta dependenta sa ia initiativa in a o combate si a trai sanatos si fericit intr-o lume reala.

Pentru tine iubire...

Cînd ai aparut pentru prima data în viata mea nu credeam ca voi ajungea sa spun ca nu pot trai fără tine şi că prezenţa ta este vitala pentru sufletul meu, cînd mi-ai zimbit prima data nu am crezut nicicînd ca voi deveni dependenta de zimbetul tau atit de mult, cînd m-ai sarutat la inceput nu am ştiut ca vei deveni cea mai importanta fiinţa din toata viata mea.Eşti tu iubire, cel care îmi infrumuseţeaza viaţa cu clipe de fericire, care mă poarta pe toate cărarile luminoase ale iubirii şi mă invaţă sa cunosc adevarata esenţa a împlinirii.Toata viaţa mea am aşteptat persoana care sa ma faca sa spun cu inima deschisa:”cu tine vreau sa fiu mereu” şi acum pot spune ferm convinsă că am gasit-o, o viata de aş mai avea nu mi-ar ajunge momente să îţi dăruiesc şi să îţi demonstrez toata iubirea ce o port in sufletul meu pentru tine!Cînd sunt cu tine simt ca timpul se opreşte în loc si devine martorul iubirii noastre, el ne este cel mai bun prieten şi cel mai aprig duşman cînd merge vorba despre clipele cînd nu putem fi impreuna.Dar mă bucur ca dragostea noastra este puternică şi trece peste orice obstacol, sunt fericită că o iubire ca a noastra nu poate fi decît motiv de bucurie pentru cei care ne împărtăşesc fericirea.Nu imi imaginez o clipă faptul că maine ai putea să dispari din viată mea, ai devenit o parte din ea şi vreau ca mereu să rămîi alături de sufletul meu.Eşti motivul fericirii mele, eşti tot ce am aşteptat, eşti esenţa vieţii mele şi nu mi-e jenă să recunosc că sufletul meu îţi aparţine în totalitate.Tu ai vindecat o inimă rănită de dragoste, ai reuşit să îmi cîştigi inima prin bunătatea sufletului tău, prin seninatatea vorbelor şi prin dulceaţa sărutului,ai reuşit să aduci pe chipul meu zîmbetul şi să transformi fiecare clipa petrecută alături de tine într-o permanentă sărbătoare.Te iubesc cum nu am iubit pe nimeni nicicînd, te iubesc pentru ceea ce eşti, pentru că mă iubeşti, pentru că mă alinţi zi de zi cu vorbe dulci, fiindcă sunt lumina ochilor tăi, te iubesc pentru că reuşeşti întotdeauna să îmi demonstrezi că viaţa merită trăită şi că împreună vom fi mereu, te iubesc pentru că mă sprijini, pentru că îmi eşti alături mereu la bine şi la greu.Te iubesc pentru ca TE IUBESC!!!Toate aceste luni petrecute alături de tine mi-au demonstrat încă o data că eşti viaţa mea, eşti sufleţelul meu adorat pe care îl iubesc din toata inima şi dacă ar fi vreodata să renunţ la tine, aş renunţa la tot ce am mai scump pe lumea asta doar ca sa nu te pierd.Nu vreau să mai traiesc fără tine,îmi eşti atît de indispensabil ca aerul pe care îl respir si fără de care aş muri.Nu sunt perfectă , am multe defecte, poate mai multe ca calităţi , dar tu cu dragostea ta ai reuşit să înobilezi o inima de fier şi să renaşti acel sentiment dulce care îl îngropasem, ai reuşit să îţi faci loc în inima şi în viaţa mea treptat, încet dar sigur, iar acum pot afirma că nu mai pot trai fără tine.Te iubesc, te iubesc azi şi maine şi poimaine si toata viata!Te iubesc fiindca nu pot concepe o viaţa fără tine!Te iubesc fiindcă eşti al meu să eu sunt doar a ta!Pur şi simplu TE IUBESC ingeras!!!

Sunt doar visuri?

Uneori ceri atit de mult de la viata si nutresti in sinea ta atitea vise, atitea sperante aduni si vrei sa le vezi realizate, iar sperantele transformate in adevaruri incontestabile, care sa bucure sufletul si sa faca sa salte inima!Dar cind realizezi ca visele continua sa ramina doar vise si prind viata doar in gindurile tale , nu si in realitate, dezamagirea e de nedescris si vrei sa strigi, sa te certi cu viata , dar eseuzi si in aceasta tentativa fiindca e prea greu sa lupti cu propriul destin!Mereu simti ca vrei mai multe de la viata, ca vrei sa iti fie destinat ceva unic si original, vrei sa te simti iubita, pretuita si alintata in fiece zi, dar uneori nu e posibil, ceva impiedica ca sa fie asa cum doresti, sa fii tu oare de vina? sau doar viata te pune la incercare si vrea sa vada cit de rezistenta esti la tentatiile din jur...Mereu vrei sa fii impresionata, surprinsa,orice atentie conteaza, indeosebi cind vezi in jurul tau atita iubire manifestata prin gesturi dulci si tandre, te contagiezi de placere doar privind si admirind, incit simti nevoia sa fii si tu alintata, o surpriza cit de mica iti schiteaza pe buze un zimbet de nedescris si iti umple inima de iubire si satisfactie!
Iubirea - ea nu e formata doar din cuvinte dulci si saruturi pasionale, iubirea se construieste, creste in inimi cu un gest, cu un alint, cu o atentie, infloreste cu un trandafir, se fundamenteaza pe relatii strinse de prietenie si de intelegere.Uneori sunt atit de importante si pot fi realizate fara multe eforturi, doar ca depinde de cel care are menirea sa iti infrumuseteze ziua!O fata iubeste si pretuieste mai mult o persoana care tinde mereu sa o vada fericita si cu zimbetul pe buze printr-un gest surprinzator, acesta este farmecul unei iubiri durabile si unei relatii de o viata!
Poate e asta ceea ce mereu ne atrage la persoanele de linga noi, capacitatea lor sa ne surprinda pe zi ce trece, gesturile lor care ne creeaza amintiri pentru o viata intreaga.Slabiciunea noastra e ca vrem sa fie mereu asa, tindem sa avem parte de gesturi afective foarte des, creindu-ne dependenta, o dependenta notabila in comportament si in atitudinea noastar zilnica!!
Vrei sa vezi o fiinta fericita, cumpara-i fericirea cu o atentie!!!Daruieste-i zimbetul tau intr-un boboc de floare si vei observa emotia din ochii ei!!!E cel mai placut sentiment!!

Un nou 7 aprilie?

Au trecut deja doi ani de la tragicele evenimente din 7 aprilie unde o tara intreaga s-a ridicat impotriva nedreptatilor , fraudarilor, impotriva unei vieti pline de lipsuri si dezanadejdi, evenimente ce au marcat destinele miilor de tineri si care vor ramine in istoria tarii ca o pata neagra a acelor timpuri inversunate impotriva nedreptatii.. Au trecut doi ani de la evenimentul cel mai dureros al poporului moldav, dar mult mai adinc prezent in sufletele celor implicati care si acuma simt frica si groaza acelor clipe in care erau invaluiti in tenebroasa lupta pentru dreptate!

Oare de ce am ajuns ca mii de tineri sa scandeze lozinca libertatii, sa isi doreasca dreptate , o tara in care sa rasufli liber neingradit? Fiindca toti au ajuns la limita , fiecare doresc sa traiasca nu sa supravietuiasca, iar in acele momente toti nutreau speranta schimbarii spre bine spre un viitor mult mai promitator,insa s-au ales cu o speranta distrusa , un ideal sfarmat si pierdut in bezna... 7 aprilie a fost un moment de rascruce pentru tara noastra, un moment cind s-a observat o unire a fortelor pentru a indrepta si a schimba ceea ce demult trebuia sa apuna-comunismul, un regim ce a sadit ura, cenzura, tradare, teama de a vorbi, teama de a te exprima liber!Oare acest punct culminant va reusi sa schimbe societatea pe mai mult timp? Au fost momente dureroase indeosebi pentru cei care aceasta zi le-a marcat existenta, care au ramas cu sechele in suflet si in inima, care mereu isi vor aduce aminte de aceasta zi ca de cel mai inspaimintator cosmar al vietii lor - evenimente care i-au maturizat pe tinerii nostri prea repede si prea violent!Si pentru ce au platit asa scump? Fiindca isi iubesc tara? Fiindca au luptat pentru idealurile si nazuintele nationale? Fiindca s-au mobilizat impotriva nedreptatii si a unor rezultate fraudate? Fiindca au dorit sa traiasca intr-o tara libera unde cultivarea valorile fundamentale sa fie cheia spre un viitor de succes?Intrebari care si pina in ziua de azi au ramas fara raspuns si inca nu se stie cit va mai dura tacerea aceasta amara... Durere, lacrimi, disperare si neputinta, sunt sentimentele simtite dupa doi ani de cei care au fost martori intr-un mod sau altul la ceea ce s-a petrecut de 7 aprilie.Ciudat, dar adevarat e ca dupa 2 ani de anchetari, de investigatii inca nu s-au gasit vinovatii, provocatorii, cei care au distrus vietile a miilor de tineri si se pare ca aceste evenimente vor pluti mereu ca o umbra asupra istoriei tarii noastre!

7 aprilie – cea mai mare enigma, cea mai dureroasa amintire! Intrebari fara raspuns... Pina cind?

Din vina mea sau din vina ta....

Cel mai crunt cuvint intr-o relaţie este "Adio", atunci cînd două suflete ce odata au fost impreună unite de lanţul strîns al iubirii îşi încheie relaţia într-o maniera dureroasă şi subită.

Despărţire.... chiar pronunţarea lui produce fiori..... fiori de groază şi se resimte suferinţă, lacrimi, tristeţe, vise distruse... speranţe destrămate! Nu cred ca exista ceva mai trist si mai dezolant ca o desparţire , în momentul dat se fring aripile sperantei, se distrug iluziile fericirii şi esti aruncat intr-un abis al tacerii şi al neştirii. Piere cheful de viaţă, dorinţa de a încerca să te autodepăşeşti, te simţi singur, părăsit, începi să crezi că viaţa pentru tine nu mai are nici un rost.Sunt efectele dezamăgirii ce o simţi la moment, dar nu exista un curator mai bun ca timpul, el vindecă totul, iar universul de durere în care ai fost aruncat fără voie se va transforma incet în unul de resemnare şi uitare.

Mii de motive pot duce la destramarea unei relaţii,dar acestea se produc ori din vina ei ..ori din vina lui..Care mai mult contează?A carei pondere apasă mai cu putere?Dar oare exista vreo diferenţă cînd efectul este acelaşi?

Cind te desparti din vina ta, ai impresia ca la momentul respectiv ai facut alegerea corecta, esti ferm convinsa că fara el iti vei recapata libertatea si vei reusi sa iti atingi scopurile ce o relatie te impiedica sa le realizezi..Însă in caz că apoi intervine regretul nu există cale de întoarcere, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, pînă realizezi că nu mai are sens, te lamentezi de greşeala, încerci să te justifici şi la un moment dat renunţi, cedînd şi admiţînd că poate despărţirea nu era cea mai bună soluţie...

Cînd te desparţi din vina lui,e nevoie de o perioadă de timp ca să înţelegi ce s-a întimplat, să cauţi explicaţii in tine, în atitudinea şi acţiunile tale, să porţi o discuţie cu eul tău ca să incerci să clarifici de ce s-a ajuns pînă la această extremă.Iei povestea de la capat pas cu pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde a trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.Suferi, încerci să îl reîntorci pînă realizezi ca nu mai are nici un rost şi ca e cazul să inveţi ce este uitarea şi resemnarea.

Inima refuză să creadă că nu mai este şi opune rezistenţă la uitare, însă în adincul tău conştientizezi că nu merită să continui chinul şi te resemnezi.La inceput incerci să îţi focalizezi energia în altă parte ca sa îl alungi din gîndurile tale, dupa asta încerci să îi uiti gesturile, trăsăturile pînă ce ajungi să te întrebi şi să încerci să îţi aduci aminte culoarea exactă a ochilor lui...uiţi şi îţi refaci viaţa chiar dacă umbra amintirii lui te va urmări incă mult timp inainte..

Va trece poate putin timp sau poate prea mult de la momentul despartirii pina la clipa cind vei încerca să deschizi un nou capitol în viata ta indiferent daca a fost vina ta sau vina lui.....

Prea trista, prea dureroasa, cel mai putin dorita este despartirea...Nu as vrea nicicind să o am prin preajma mea... nu aş dori să caut vina in mine sau in tine.. as vrea să o evit, să o ignor, să nu o cunosc nicicind...

O lume de flori creata de tine.....

Fiori, magie, un sarut ce uneşte doua inimi, emoţii, sentiment, indragostiti -sunt doar citeva momente din întreaga aventură ce o resimte în inima sa un îndragostit.Exista ceva mai pur şi mai frumos ca dragostea?Ca acel sentiment profund ce izvorăşte din străfundul sufletului şi se materializează pe buzele îndragostiţilor prin simplul cuvînt "te iubesc"?E atît de dulce, de surpinzătoare şi atît de diferită în acelaşi timp, încît ai impresia că trăieşti în fiecare zi aceeaşi zi doar ca în nuanţe mult mai vesele şi aprinse ca cea din urmă.E iubirea... iar cel care nutreşte acest sentiment în sinele său se poate considera un norocos, fiindca doar ea ne împlineşte, ne face să ne dorim absolutul şi să atingem bolta fericirii mult rîvnită, alături de cel care ne creează în fiecare zi un nou univers de armonie şi dragoste.

Să fie acel univers pe care mi l-ai creat tu mie?Un univers în care cred, care mă face să-mi doresc pe zi ce trece tot mai mult, însă doar alături de tine... un univers creat indeosebi pentru noi şi pentru ceea ce simţim amîndoi!Fiecare clipă petrecută în braţele tale, fiecare sărut şi privire pătrunzătoare mă face să te iubesc şi mai mult, fiindcă ai construit pentru noi o lume perfectă, o lume de flori şi de iubire!!!

Nu cred ca există cuvinte care ar acoperi sensul exact al cuvîntului "Te iubesc".E ceea ce simt pentru tine şi ceea ce nu am crezut niciodată că o voi spune cu atîta sentiment ,cu atîta încredere şi dăruire!!!

EŞTI TOT CE AM VISAT!!!

Doar noi doi...

Un cintec ce ne-a unit, un cintec ce continua sa fie un simbol al iubirii noastre...Sper ca dragostea ce îşi face loc în sufletele şi în destinele noastre să ne poarte pe culmile fericirii, culmi pe care aş vrea sa le cunoaştem impreuna...Imi lipsesti enorm!!!Te ador!

Trecut - dulce amintire...

"Singurul mod în care poţi să îţi distrugi viitorul este să te gîndeşti în prezent la trecut"
Se zice că trebuie să te gindeşti la trecut numai în măsura în care acesta îţi aduce bucurie şi zîmbete, nicidecum să te cufunzi în abisul amintirilor dureroase şi cutremuratoare care să te facă să devii melancolica, depresiva şi nostalgică.
Ce semnifică trecut?Ceva care a fost si nu mai este, ceva efemer, care deţine secretul veşniciei încuiat sub cheia enigmei, care te face să îţi doreşti repetabilitate sau uneori doar uitare... Trecutul e unicul mort cu miros seducator..
Cu cît mai mult îţi aminteşti cu atît mai mult doreşti să-l reîntorci, dar sunt lucruri ireversibile în viaţa asta, iar el e unul din ele.Amintirile cu gust amar îşi pierd din intensitate odata cu trecerea timpului, iar cele dulci se transformă în poveşti cu iz de primavara atunci cind sunt rememorate.
Atunci cînd îşi lasă amprenta pe sufletele noastre, lăsînd răni deschise sîngerînde priveşti trecutul ca un pervers duşman,iar în inima ta apare o singura întrebare "DE CE?, însă cînd în priveliştea trecutului se ascund clipe memorabile, oameni extraordinari, momente de neuitat, vise implinite şi idealuri atinse, acesta se desprinde în faţa ta ca un covor cu amintiri perfect montate ce aşteaptă clipa cînd vor fi din nou puse in derulare...
Din ce se poate constitui trecutul?Din ceea ce trebuie să uiţi, ce trebuie să regreţi, să preţuieşti si să nu mai repeţi.Sunt clipe ce ne formează ca personalităţi, sunt momente ce ne îndrumă şi ne face să deschidem ochii sufletului şi a minţii.Nu exista om fără trecut, fără să trăiască la maxim cu intensitate orice clipa a vieţii, clipa care mai apoi să se transforme in cea mai placuta amintire... Nu exista om care să nu fi gustat vreodata din gustul amar al dezamăgirii, al deziluziei, să nu fi trecut prin tăişul dureros al suferinţei, un om care să nu fi cunoscut dragostea cu toate aromele şi culorile ei.Aceasta formează trecutul:zile pline de iubire, rani necicatrizate provocate de suferinţe, primele zile de facultate, ultimile ore de banchet, prima calătorie, ultimul sărut...
La trecut trebuie mereu de uitat cu bucurie, iar ce odata ne-a facut să zmulgem din suflet citeva lacrimi azi să ne provoace zimbete, iar la persoanele care ne-au dezamăgit să privim cu căldură şi cu nostalgie , fiindcă ele la timpul lor au facut parte din viaţa noastră şi ne-au marcat existenţa într-un mod sau altul...
Este doar o avalansă de amintiri, căci din asta e compus şi viaţa noastra din momente care se petrec apoi dispar, din oameni care vin , rămin puţin şi pleaca, din succese şi eşecuri, din lacrimi şi bucurii..Dar cum am preţui noi fiecare clipa a vieţii daca ea ar fi doar în roz?Atunci cînd treci prin orice încercare a destinului reuşeşti să devii OM!
Azi trecutul care acum cîteva luni îmi provoca lacrimi de durere...azi e doar o dulce amintire... e doar un simplu TRECUT......

Relatie la distanţă...

Ideea de relaţie la distanţă mi-a furat gîndurile de 2 zile...Este o noţiune plauzibila?Exista aşa ceva sau e ireal?Opiniile sunt împărţite,unii cred necondiţionat intr-o relaţie de acest gen, gîndind ca iubirea depăşeşte orice obstacol posibil, alţii refuză să creadă că e veridică aşa o relaţie, atîta timp cît nu eşti alaturi trup şi suflet..... iar in mintea mea în aceste clipe se produce un razboi pe marginea acestei teme...
Pot fi doi oameni împreuna, mereu unul cu gîndul la celalalt, dar totuşi atît de departe unul de altul?Pot iubi doi oameni peste măsură, chiar dacă miile de km se află în calea fericirii lor? Ideea "ochii care nu se văd se uita" mai e valabilă? Cam şi-a pierdut din semnificaţia pe care o avea cu timp în urmă.Cu progresul galopant al tehnologiei cum putem afirma că nu avem putinţa să ne vedem?Camere web...digitale... telefoane 3G...aşa că senzaţia de prezenţă virtuală există din belşug.. trebuie doar să profităm din plin!
Dar cum supravieţuieşte o relaţie fără sărutul real, fără îmbraţişarea concretă, fără mingîierea palpabilă?Se mai poate iubi acest tip sentiment iubire?Iubire platonica?
O relaţie se construieşte în timp, e nevoie de apropiere, de simţiri, trebuie să o întreţii ca sentimentele să crească, să se manifeste profund, e nevoie de sărut, de bătăi a inimii ascultate împreună, de reciprocitate simţită în profunzimi care confirmă dacă există sau nu dragoste.
Dar cum rămîne cu fidelitatea?Trăieşti cu gesturi de iubire demonstrate online sau cu manifestări de afecţiune virtuale?Nu,vrei să simţi în realitate toţi fiorii inceputului, vrei sa auzi la ureche soptind pentru prima data cuvîntul magic "te iubesc", îţi doreşti să fii în permanenţă alaturi şi să-i cunoşti orice mişcare.
Departarea impune multă gelozie,apare neîncrederea, se ivesc germenii nesiguranţei şi al controlului permanent.Cochetarea, flirtul îşi fac loc printre obişnuinţe,iar iubirea ce credeai ca o simţi devine o povara şi îţi îngrădeşte libertatea.Dacă vorbim de infidelitate, ea devine o consecinţă a tuturor gesturile şi atitudinilor lor.
Dar totuşi dacă întradevăr există iubire adevărată, iubire ce te învăluie în senzaţii uluitoare, un sentiment ce te face să gîndeşti că viaţa ta e legată de el şi că ai vrea să o împarţi o veşnicie, atunci mai poate fi distanţă un obstacol, mai poate deveni ea o piedică în calea realizării ei?Cine crede cu desăvîrşire în puterea enormă a iubirii va depune eforturi considerabile pentru a o vedea împlinită.Şi atîta timp cît trăieşti prin prisma iubirii ce o simţi pentru persoana dragă cum poţi realiza că ai fi in stare să o înşeli sau în cel mai rău caz să o înlocuieşti.Dacă inima dictează, creierul ascultă...chiar dacă ar vrea să schimbe în fel şi chip...inima nu poate fi oprită din pornirile ei afective...
Am ajuns totuşi la concluzia că ...Ochii care nu se văd dacă se iubesc sigur se vor aştepta...

Pina unde e permis de ajuns in dragoste?

Titlu sugestiv as spune eu....Pînă unde poţi ajunge atunci cînd eşti indragostit?Sau ce limite poţi depăşi atunci cînd vrei să obţii această iubire? Intrebare ce mă frămîntă deja de cîteva zile..
Ce cred eu despre dragoste? Că este cel mai minunat sentiment trăit vreodată, un sentiment ce îl poate simţi doar cel care i-a pătruns în suflet fără să realizeze şi în puţin timp i-a acaparat gindurile şi raţiunea, e un sentiment ciudat fiindcă presupune multă dăruire sufletească şi răbdare.Doar sufletele cu adevărat nobile pot simţi acest fior al iubirii ce îţi străpunge tot corpul şi te obligă să crezi că nimeni în întreaga lume nu ar putea fi capabil să dăruiască mai multă iubire celei dragi decit tine.Viaţa devine roz cînd este privită cu ochi de îndrăgostit, obstacolele devin mici în comparaţie cu împlinirea sufletească ce o simţi, tristeţile au devenit amintiri îndepărtate, iar lacrimile ce cîndva au căzut acum îţi stîrnesc hazul... Îndrăgostiţi... Dar cum rămîne cu cei care iubesc din toata inima, dar rămîn cufundaţi în golul dezamăgirii şi a durerii?Cum rămîne cu cei care iubesc în van, fiindu-le dragostea neîmpărtăşită?Trebuie să lupte?Pînă unde le este permis să ajungă cînd iubesc?Se zice că în dragoste şi în război totul e permis.E cazul să îţi calci în picioare demnitatea şi valorile doar pentru a obţine o fărîmă de iubire?... Asta cred ca deja ajungi a cerşi, ajungi să implori iubire cuiva care nu te valorează ca om.Odată ce te preţuieşti îţi dai seama că iubirea nu se impune şi că inimii nu-i poţi porunci... Iubirea e un sentiment înălţător, ce trebuie să nască dorinţă de afirmare, euforie, emoţii de fericire, ea nu trebuie să se transforme într-o luptă pentru un trofeu..ea nu trebuie să inhibe idealuri şi să transforme sentimente pure şi nobile în răzbunare şi dorinţă însetată de a-şi atinge scopul... Poţi fi fericit doar atunci cînd eşti împlinit,cînd sufletul îţi este invadat de sentimente frumoase şi nobile, cînd inima îti cîntă de fericire şi de armonie...Dacă dragostea nu este împărtăşită nu este cazul să îţi focalizezi toată energia pentru a încerca să capeţi atenţie şi careva fărîmituri de afecţiune din partea cuiva... e cazul să încerci să îţi îndrepţi privirea însetată de iubire spre tărîmuri necunoscute şi să inveţi a le explora... Cine te va descoperi îşi va da seama ca valorezi prea mult pentru a fi la cheremul doleanţelor cuiva şi a încerca să aprinzi în inima lui acea flacără a iubirii care să ardă doar pentru tine... Cineva mi-a spus odata... onoarea este unicul lucru pe care nu trebuie să-l pierzi nicicînd orice nu s-ar întimpla, atunci cînd poţi zice ceva privind persoana în ochi să ştii ca ai conştiinţa curata şi dreptul de a fi fericit toata viaţa...
În dragoste e permis totul dar în anumite limite ale decenţei.... Si nu uita să pretuiesti o dragoste ce ti se ofera si nu una pe care trebuie sa o cuceresti....

Scrisoare lui Mos Craciun

Daca cred in Mos Craciun? cu asta sa incep? Daca ii scriu scrisoare inseamna ca vreau sa ma intorc putin in timp atunci cind il asteptam sa apara cu cadouri si sa le puna sub brad... ma reintorc in naivitatea copilariei si incerc sa imi creez o lume a mea... o lume magica invaluita in atmosfera de sarbatori...
Dragă Moş Crăciun,aceasta nu este o scrisoare obisnuita, este una specială în care vreau să imi exprim recunoştinţa pentru toate implinirile din 2010!Vreau ca sa iti multumesc pentru toate realizarile importante din anul acesta, pentru fiecare zimbet de fericire, pentru fiecare emotie declansata in inima mea, pentru fiecare imbratisare daruita de cei dragi, iti multumesc pentru sperantele ce n-au pierit, pentru obstacolele pe care le-am depasit, pentru caderile care m-au impus sa ma ridic, pentru toate despartirile de cei dragi care m-au invatat sa ii pretuiesc si sa ii iubesc inzecit.Iti multumesc pentru ca mereu am fost inconjurati de prieteni adevarati, de parinti adorabili, de oameni care mi-au demonstrat ca insemn ceva pentru ei si m-au inconjurat de afectiune si iubire, iti multumesc fiindca m-ai inzestrat cu rabdare şi buna vointa si mi-ai pus in cale suflete marinimoase, iubitoare, fiindcă mi-ai dăruit încredere în mine şi ai reuşit să îmi umpli sufletul dominat de singuratate cu dragoste şi fericire...
As avea multe să iti multumesc, fiindcă sunt o fiinţă norocoasă din toate punctele de vedere şi atîta timp cît sunt realizată vreau să doresc tuturor un 2011 cît mai bun, un an plin de vise, scopuri , realizări şi speranţe, un an bogat în fericire, iubire şi armonie!
Vreau ca parinţii mei să fie sănătoşi, să dăinuie în căminul meu familial doar armonia şi căldura sufletească, ca prietenii mei să îşi realizeze visurile , să îşi atingă idealurile şi să transforme visurile în realitate, ca toata lumea care mă înconjoara să fie scăldată într-un ocean de sănătate , fericire şi noroc.Vreau ca succesele mele academice să îmi schiţeze poteca pe care va trebui să o urmez in viitorul apropiat...Vreau multă iubire alături de cel mai scump îngeras, multă fericire alături de cei apropiaţi,multă sănătate pentru a mă bucura de toate acestea, multă rabdare şi curaj pentru a înfrunta viaţa ce mi se deschide cu paşi micuţi în faţa mea.
Şi deasemenea vreau ca fiece lacrima de tristeţe ce s-a scurs din ochii mei in 2010, să se transforme în 2011 intr-un motiv de fericire pentru cel care a provocat-o...
Un An Nou plin de iubire scumpii mei!LA MULTI ANI!!!

Craciun fericit!!!

Magia fulgilor, feeria îngerilor, bucuria colindătorilor, spiritul de sărbătoare ce pluteşte în aer înlănţuindu-se într-o horă cu steluţeşe ce se desprind de pe cer şi cu pruncii raiului vestesc un singur lucru: A VENIT CRACIUNUL!
Azi e 25 decembrie - o zi sacra a nasterii Mintuitorului nostru ,Isus Hristos, e Craciunul- cea mai sfîntă sărbătoare aşteptată cu mult drag de toţi credincioşii, este timpul bucuriilor, a păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă cînd primim şi dăruim multă iubire, afecţiune, atenţie şi căldură sufletească ce vine din străfundul inimii.
Astăzi zimbetele nu trebuie să lipsească de pe chipul oamenilor, darurile să îşi facă loc pe lîngă miile de necesităţi, iar colindătorii să ne invadeze sufletul cu armonia şi atmosfera feerică de Craciun.Deci, fie ca fiecare zîmbet pe care îl vedeţi în sfînta zi de azi pe feţele celor dragi să ascundă un miracol, fiecare fulg de nea pe care îl prindeţi în mîină iarna aceasta să tăinuiască o bucurie, fiecare intersectare cu un colindător să vă dăruiască o dorinţă împlinită, iar fiecare ascultare a corului de îngeri ce vestesc Naşterea lui Hristos să vă aducă belşug.
CRACIUN FERICIT DRAGII MEI!!

O simpla poveste de dragoste...

"Azi eşti orbit de fericire şi ai uitat ca cineva traieşte doar pentru tine.Dar maine vei cădea dintre nori şi vei privi în urmă...mă vei vedea acolo şi vei şti ce înseamnă regretul" - sunt cuvinte mute ce au ieşit din inima zdrobită a unei fete îndrăgostite în timp ce îşi încheia smsul către cel care o părăsise şi care îi distrusese toate speranţele; sunt cuvinte ce exprimau ceea ce sufletul ei ascundea în timp ce degetele scriau un mesaj de conformare "ok.iti respect decizia.sa nu iti para rau,asta ai simtit tu ca e mai bine pentru tine,dar macar promitemi ca raminem prieteni...".Cîtă durere ascunde inima ei... tot atîta mindrie reflectă cuvintele cu care a incheiat o relaţie, cea mai scurta din viaţa ei, dar în care a pus cel mai mult suflet, o relaţie ce pînă în ziua de azi îi marchează eşecurile!
Zîmbea la fiecare atenţie din partea lui, şi-a creat propria lume bazată pe vise alături de el, trăia cu speranţa că distanţa reprezintă cel mai mic obstacol în calea fericirii lor, a ajuns să îşi imagineze viaţa alaturi de el, visa clipa cînd să plece acasă să îl îmbrăţişeze.. era euforica..scria pe fruntea sa :îndrăgostita! La prima vedere şi el manifesta aceleaşi simptome... vorbeau la telefon cu orele fără să-i pese banii sau timpul pierdut, în fiece zi ea se trezea şi se culca cu un sms de al său, smsuri cu mii de cuvinte deosebite, ajunsese să-i spună că o adoră. Cum poti spune acest cuvint care semnifică mult mai mult decât un simplu te iubesc unei persoane alaturi de care nu vedea o relatie? În aparenţă era baiatul perfect alături de care vedea un viitor, alături de care putea atinge bolta fericirii, un băiat pe care şi-l dorea de mult timp şi el îi confirma acest lucru cu fiecare zi care trecea.Observai dupa dispoziţia ei dacă a vorbit cu el în ziua respectiva sau nu, cînd il auzea simţea că toata lumea e a ei şi că nu mai are nevoie de nimeni, iar cînd nu vorbea cu el avea chipul vestezit şi ochii trişti, nu vroia să facă nimic nici măcar să se pregăteasca de cursuri!Trăia doar cu gîndul la el, îl visa alături chiar daca erau sute de km distanţă ce îi despărţeau,îşi imagina momentul cînd o va vizita şi va putea spune lumii întregi că sunt împreună.Poate el nu avea niciodată de gînd să continue această relaţie, dar oricum cu fiece clipă ce trecea îi alimenta iubirea cu un mesaj, cu un sunet, cu o atenţie...De ce? Poate să îi vorbit clar de la un început ea era să fie acum cu altcineva un băiat care să o iubească înzecit, care să o pretuiască la justa ei valoare.Însă ea nu avea ochi pentru nimeni îl dorea doar pe el şi nu permitea nimănui nici măcar să o scoată la un suc, la un dans.Era doar pentru el, îi curgea prin vene doar iubirea ce i-o simţea.A păstrat buchetul lui de trandafiri pînă în clipa cînd el a procedat ca cel mai mare laş: i-a trimis un simplu sms prin care îi zicea că are nevoie de libertate şi că relaţia lor nu mai poate continua. Ea nu a plîns, nu a strigat, nu a înjurat ...poate să fi plîns , să fi aruncat din inima ei toata amărîciunea ce o simţea în momentul acela era să îi fie mult mai uşor , i se elibera sufletul de ranchiună şi dispreţ, dar nu... a tăcut...a tăcut mult.. pînă cînd a izbucnit : DE CE? DE CE MIE? Dar nu a avut curajul, sau mai degraba nu i-a permis mîndria să îl întrebe de ce i-a facut una ca asta..Doar foarte încrezută i-a scris mesajul de conformare, era de acord în ochii lui, dar inima ei era moarta.A incetat să mai creada, să mai vrea iubire,nu mai avea putere să încerce un nou sentiment...era distrusă şi aşa este şi acum chiar dacă a trecut un an, un an în care rănile ei nu s-au cicatrizat totalmente.Cel mai dificil a fost atunci cînd s-a întîlnit cu el şi asta a fost doar dupa cîteva zile,l-a privit în ochi şi l-a îmbraţişat, i-a zis doar "Craciun fericit" (căci s-a întimplat în preajma sărbătorilor), el a simţit ura din privirea ei şi nu a reuşit să spună nimic, ea plecase deja...Au rămas prieteni, el nici acum nu reuşeşte să înţeleagă cum de ea iubindu-l aşa de mult reuşeşte să posteze pe chip o indiferenţă atît de evidentă, nici ea nu ştie cum reuşea să se abţină în faţa lui, dar cu trecerea timpului s-a obişnuit!A trecut un an, un an de singurătate forţată, fiindcă inima ei nu era pregatită pentru noi încercări în materie de dragoste, pe toţi îi refuza, în nimeni nu avea încredere, era pierdută într-o lume plină de invidie şi de răutate, iar dezamăgirea ce o urmărea nu îi permitea să îşi deschidă sufletul către cineva.Nu poate plînge pentru ce s-a întîmplat , fiindcă el nu îi merită lacrimile, ar vrea să plîngă ca să îsi elibereze inima de atîta durere acumulată anul acesta, dar nu poate, i-au secat lacrimile pe dinauntru...
Azi s-a resemnat la ce s-a întimplat, nu a găsit explicaţie nici pînă în prezent, dar timpul vindeca totul şi a înteles că viaţa e formată şi din suferinţă....
Cel mai trist este că şi azi trăieşte cu speranţa că el se va întoarce la ea ,îşi va da seama ce a pierdut şi va recupera timpul în care au stat despărţiţi.Iluzii doar... realitatea o dovedeşte :(

Optimism...

Astazi sunt foarte optimista, de unde rasare acest sentiment de armonie in sufletul meu nici eu singura nu pot sa îmi dau seama... să fie cauzat de venirea iernii care a adus cu ea albul naiv si imaculat al zăpezii sau pur şi simplu mi-am dat seama că în viaţă sunt o mie şi una de motive pentru care poţi fi fericit!
Viaţa e formată din clipe de bucurie intrepătrunse de raze de noroc şi fericire...iar orice moment trebuie trait cu intensitate fiindcă nu se va mai repeta nicicând.Mă vad in faţa sărbatorilor şi ma emoţionez aşa de mult, îmi par atât de speciale ca atunci cînd eram mică,s imt plăcerea şi savurez din plin aceste clipe. Anume acum realizez cît de important este să fii înconjurat de oameni dragi sufletului, să împărtăşi cu ei bucuria sărbătorilor şi emoţia fiecărui început. Lucrurile materiale ajung uneori să ne amărască sufletul însă fericirea de a primi dragoste din partea celor apropiaţi niciodata nu va umbri zimbetul de pe chipul nostru. Şi ceea ce e mai important... e că îmi dau seama că sunt înconjurată de oameni care într-adevăr mă iubesc, care ţin la mine, care vor să ma vada mereu zîmbitoare, care ma înconjoara cu dragoste şi imi daruiesc toata caldura lor sufletească doar ca să mă vada fericită. Deci pot spune ca sunt cea mai norocoasa de pe faţa pămîntului fiindcă am părinţi iubitori, prieteni adevăraţi si un fratior adorabil. Cum pot să mă plîng de ceva cînd ştiu că am parte de cele mai nobile suflete, de cele mai primitoare inimi alaturi de mine? E inadmisibil... mereu trebuie să contientizez că Dumnezeu are grijă de mine şi că atunci cînd mă copleşete pesimismul şi depresia e doar o etapa trecătoare, o încercare ca să realizeze cît de puternică sunt. Şi-a dat seama ca sunt mai sensibilă şi fragila decît şi-a închipuit, de aceea a trimis pe pămînt îngeri sub formă de prieteni care să mă înconjoare cu tandreţe şi iubire, pentru ca niciodata să nu mă plîng că aş fi singura. Iubesc ce e frumos, iubesc ce e a meu, iubesc ce îmi aparţine şi iubesc pe toţi ce mă iubesc.Şi atîta timp cât voi putea voi încerca să las zîmbete în jurul meu pentru ca sa mi se simta lipsa atunci cînd voi pleca...Şi îndeosebi pentru un scump care mi-a furat gîndurile în ultima perioada...vreau să concretizez.. obţin ce vreau... şi eu TE VREAU PE TINE... :)

Fiori....

www.youtube.com/watch?v=y_eefkDJe3A

Cit sentiment... cita dragoste.... cit de mult ii invidiez :)Prima dragoste? se zice ca nu se uita niciodata.. oare e adevarat? da cum iti dai seama ca esti indragostita? cind simti fiori in preajma lui? cind vrei sa-i sari in brate cind il vezi... cind gindurile sunt directionate doar catre el? Cind iti dai seama ca prima dragoste a venit? Cite intrebari necesita raspuns...

pina la noi detalii ascult video si ma apuca nostalgia, dar cel mai mult ma apuka indoiala... sa fi venit si la mine dragostea? inca ramin la faza de intrebare retorica...

Maine la vot!!!

Iarăşi alegeri... în această privinţă cred ca suntem cea mai des incercată ţară.. în doar 2 ani 4 scrutine de alegeri dacă luam în seamă şi referendumul eşuat.Cîte cheltuieli, cîtă campanie electorală absurdă şi totodată cîtă indiferenţă!! Deja oricine dintre noi urăşte să asculte de fiece dată aceleaşi false promisiuni de care politicienii uită chiar a doua zi după ce au ajuns la putere, sîntem epuizaţi deja de încercările la care este supus poporul moldav, nu mai dorim să vedem acestă luptă acerbă pentru dominare şi putere, sîntem îngroziţi de interesele meschine ascunse în spatele oricărui lider politic!Apare la fiecare dintre noi întrebarea : Pînă cînd va dura?Există momentul cînd se va ajunge la un compromis, cînd se vor lăsa într-o parte interesele şi se vor gîndi la poporul care suferă cel mai mult în urma acestui haos politic?
Măine e o zi foarte importantă,sper din toată inima să fie una încununată de succes şi să fie ultimile alegeri parlamentare , să fie alese organele de conducere a ţării şi să purceadă la acţiuni concrete care să vizeze interesele civile, combaterea crizei economice.Dar pentru aceasta e nevoie de votul fiecaruia dintre noi, sa nu fim indiferenti, sa nu lasam in deznadejde acest stat unde am crescut o viaţă întreagă, să adoptăm o atitudine corespunzătoare , să mobilizăm pe toată lumea să iasă la vot, să votam partidele proeuropene, să ne dezicem odata şi pentru totdeauna de pleava comunista.
Demonstraţi activism şi dorinţă de a ne crea un viitor promiţător într-un stat democratic cu valori europene!!!
Hai la vot.... eu merg, dar tu?

Întîrziata zi a studentului ...

Am fost atit de ocupata zilele astea incît o felicitare cu ziua studentului nu am avut timp să postez... şi am o justificare credibilă-am avut in ziua aceea dubla sarbatoare am dobîndit oficial prin depunerea jurămîntului de credinţă faţă de Romania cetaţenia românească.Şi acum simt fiorii acelui jurămînt: "Jur să fiu devotat patriei şi poporului român, să apăr drepturile şi interesele naţionale,să respect Constituţia şi legile române..." Din ziua aceea sunt cetaţean bipatrid cu dublă cetăţenie!Dar nu de la ideea asta am pornit cînd mi-am pornit postarea, vroiam sa rectific greşeala comisă acum o săptămînă, cu avalanşa aceasta de sarbatori(mentionez ca a fost şi ziua mea de nastere împlinind 20 de ani) am uitat ca sunt studenta şi ca ziua internţională a studentului imi e şi mie opozabilă.
Deaceea vreau să reamintesc tuturor celor ca şi mine care au trecut prin ziua aceasta fără să îşi dea seama că e ziua noastra , a tuturor celor care îşi urmează visul studiind o facultate pentru a-şi iniţia o cariera de succes într-un viitor promiţător.E o zi internaţională, o zi importantă care demonstrează că şi vocea studentului s-a făcut auzită şi ascultată!Noi suntem speranţa către o viaţă prosperă, noi suntem viitorul!
Suntem "tineri şi neliniştiţi", suntem plini de viaţă, de entuziasm.Iar universul se aşterne în faţa noastră, oferindu-ne cele mai mari posibilităţi de a ne realiza visurile!
Vă felicit pe toţi şi vă spun "La mulţi ani" pentru frumoasa sărbătoare pe care o celebrăm cu toţii - Ziua internaţională a studenţilor.Ar fi super ca fiecare zi să fie una a studentului prin performanţele obţinute în pregătirea profesională, dar şi prin frumuseţea vîrstei.
Din partea mea cea care a trecut cît de cît prin peripeţiile studenţimei vă urez să aveţi parte de profesori indulgenţi, studii interesante, colegi prietenoşi şi desigur SUCCES LA EXAMENE!!!

Citat de viata....

"Nimeni dintre aceia pe care bogaţia şi onorurile îi aşează pe o treaptă mai înaltă nu e mare.Aceasta e eroarea care ne înşeală că nu apreciem pe nimeni după ceea ce este, dar îi adăugam şi cele ce-l împodobesc.
Cînd vrei să apreciezi pe cineva la justa lui valoare şi să ştii ce fel de om este, priveşte-l gol, să lepede averea, să lepede onorurile şi celelalte minciuni ale sorţii, să dezbrace pînă şi corpul, priveşte-i sufletul , dacă-i mare prin altceva sau prin el însuşi.
Să apreciem fiecare lucru, îndepărtînd ce se spune despre el şi să cercetăm ce este, nu ceea ce este numit"
Foarte frumos citat!!!

Ca la 20 de ani....

Se apropie... se apropie cu paşi rapizi... uite e aici... mai sunt doar citeva ore.. daca incerc sa zic cu aproximatie inca 24 de ore... înca nu pot realiza.. nici nu ştiu cum să reacţionez să strig de fericire că vine şi la mine virsta asta superbă de 20 de ani sau să plîng de dorul anilor ce îi las în urma mea... Nu pot să fiu fericită, mă cuprinde un sentiment de incertitudine, nu pot să redau ce se întîmplă cu mine, să fie oare de vină faptul că azi sunt mai melancolică ca de obicei?sau pur si simplu apropierea acestei virste mă face să mă simt nesigură, simt de parcă aş trece într-un deceniu în care responsabilitatea va fi la mama ei acasa... las copilaria în urmă şi incep să trăiesc o viaţă diferită cu o gindire matură!Nu vreau, încă mă simt copil, vreau înapoi anii de liceu, vreau abia să prind aripi în viaţă, nu vreau să aterizez... cred ca e prea dramatic ce zic eu.. însă sufletul meu acceptă cu greu aceşti 20 de ani ce se apropie cu înverşunare!Mereu în ajunul zilei mele de naştere devin sensibilă, anul acesta voi fi mai sensibilă ca de obicei, fiindcă tot ce se întîmplă în viaţa mea bine şi rău mă afectează în aceeaşi măsură, pot plînge chiar şi cînd nu e cazul, am devenit atît de melancolică că încerc să cred că nu există nimic în viaţa asta care să mă stăpînească din izbucnirile mele uneori prea drastice...alteori necontrolabile!!!
O parte din mine aşteaptă ziua aceasta cu cea mai mare nerabdare, deoarece conştientizează că e cea mai frumoasă vîrstă din viaţa unui om pe care trebuie să o trăieşti din plin, să o savurezi cu intensitate, să ţi-o dedici oamenilor importanţi din viaţa ta care o fac mai frumoasă!Însă cealaltă parte din mine refuză să accepte că nu mai exista mult şi va trebui să îti întemeiezi o familie, să te gîndeşti la viitor, să îţi proiectezi planurile de viaţă lungă, apare frica aceasta neînţeleasă care mă împiedică să mă bucur de prezent şi mă duce mereu cu gîndul la viitor!!
Cît de mult îmi doresc o zi de naştere memorabila.. o zi de naştere perfectă alături de toată lumea ce o iubesc şi o respect!Cel mai mare cadou care mi-aş putea dori de ziua mea e sa am în preajma mea toţi cei care îmi îmbogăţesc viaţă şi o fac valoroasă, iar fiecare clipa una de neuitat....Am de toate, însă dacă aş avea înzecit cît am afecţiune cred ca nu ar mai conta nimic pe faţa pămîntului acesta!!!
E unica dorinţa mea!!!
Îti scriu la 19 ani acum... dar incheind îti zic cu nostalgie ne vedem la 20!!!!

Destrămare...

Cite s-au intimplat in viata mea ultimile zile, prin cite situaţii din care tragi învăţăminte am trecut in doar citeva ore, cînd te gîndeşti la asta îti dai seama că viaţa ta este o fărîmă dintr-un tot întreg şi mereu ai impresia ca poti fi calcată şi distrusă în citeva secunde.Sintem firavi ca fiinţe umane şi nicicînd nu realizăm cum ni se duce fericirea din faţa ochilor, cînd tot ce avem se risipeşte de parcă niciodata nu a existat, cînd prieteniile dispar fără să conştientizăm!Am strîns amărîciune multa in suflet atunci cînd am simţit ca mai mult pentru cineva sunt o marioneta decit ceea ce m-am considerat ca sunt şi mi se umple inima de tristeţe fiindcă iubesc cu adevarat, fiindcă imi pasa, fiindcă vreau sa fiu admiraţie şi nu batjocură, fiindcă tind să cred ca sunt creata pentru a cuceri zimbete şi nu pentru a culege cuvinte "ironice". Cel mai greu este cînd devine aceasta un obicei iar in mintea ta o obsesie ce te distruge... incerci sa devii mai bun, incerci sa iti controlezi acţiunile, să îti moderezi cuvintele şi paşii , dar tot pici prost!!!De ce? fiindcă nu eşti tu însuţi.....fiindcă o persoana care te iubeste, te respecta te accepta aşa cum eşti cu defecte şi calitaţi, "blonda" sau "bruneta",cu dispoziţie sau fără!E o lecţie ce trebuie să o învăţăm, să o întelegem şi să o aplicăm în viaţă!
Azi sunt prea melancolica, prea mi-au venit in minte multe chestii ce s-au întimplat şi in final ajung tot la aceeaşi concluzie..toti suntem diferiţi şi nu putem să ne impunem, nu putem să fortam pe cineva sa ne placa .... e ceva instinctiv ce vine din adincuri si vine instantaneu... nu necesita catalizator!Vreau sa fiu pe placul tuturor dar mi-e imposibil, sunt doar o faptură omeneasca care poate mai mult ca altii am nevoie de iubire şi inţelegere.Iar în exprimarea sentimentelor mele sunt mai rigida si mai seaca decît vreodata am crezut că pot fi, dar totuşi simt nevoia să le împărtăşi chiar să fie şi aici...

Ciudat şi neînţeles...

E tirziu şi imi simt sufletul invadat de o avalanşă de sentimente, sentimente ce se bat cap în cap... şi mă tot întreb ce e cu mine? de ce aşa schimbări bruşte de atitudine... de ce uneori simt ca nu am nevoie de nimeni ca sunt fericită aşa cum sunt,că nimeni nu are o viaţă mai perfectă ca a mea, că am de toate pentru a savura tinereţea din plin iar uneori mă simt atît de singură încît aş plinge ore întregi şi aş zmulge ceea ce simt din suflet şi aş face scrum... iar miile de bucăţi le-aş arunca în Dunăre!Nu pot exprima prin cuvinte toata confuzia din sufletul meu, dar ştiu un lucru sigur... trebuie să las in urmă tot ce mă leagă de trecut, fiindcă doar aşa voi putea să deschid inima mea către noi speranţe, noi aventuri, noi cuceriri!Îmi doresc cu desăvîrşire lucrul acesta şi cred că am dreptul la o boare de fericire întrepătrunsă de razele unei noi iubiri!
Dar azi, azi mă simt îngrozitor de singură şi nu fiindcă aş fi cu adevărat, dar singurătatea asta vine din strafundul inimii mele şi imi apar o mulţime de întrebări toate începînd cu De Ce?Să fie oare lipsă de noroc?Sau pur şi simplu durează... Încerc să cred că lucrurile frumoase se petrec cînd te aştepti mai puţin, dar oare vina o port eu?Şi ce e cel mai ciudat... că tot aud glasuri frustrate care repetă neincetat "de ce să te complici cu dragostea asta" , "mai bine singură decît să o ţii numai într-o ceartă", iar la mine in gînd se conturează ideea... nu e nimic mai trist decît să nu ai cu cine te certa şi nu exista lucru mai absurd decît să fii iubită şi să îţi baţi joc de tot ce e mai pur şi mai nevinovat pe lumea asta :dragostea!
Cînd mă gîndesc de la ce a pornit starea mea de deprimare îmi dau seama că trecutul încet încet prinde a fi doar o amintire, iar pe făgaşul inimii mele fac paşi noi sentimente sau cel puţin sunt la faza lor iniţială de iluzii... fiori!Cît aş dori ca să se materializeze toate iluziile acestea, să privesc şi eu viaţa cu alţi ochi, să fiu dependentă de ceva care să mă motiveze, care să îmi creeze senzaţii euforice!Nu mă complic cu previziuni, vreau să traiesc real cu picioarele pe pămînt, iar dacă destinul nu îmi are rezervat asta pentru viitorul meu căderea îmi va frînge aripile pentru totdeauna!Realitatea e mult mai dureroasă cînd trăieşti doar din vise, sunt o fire visătoare dar în asemenea momente prefer să îmi păstrez luciditatea şi să am încredere în mine!
Sentimentul de singurătate ce m-a cuprins astăzi m-a făcut să îmi destăinui prea deschis tot ce păstrez în suflet!Dar la finele postării vreau să îmi păstrez optimismul şi speranţă... nu mă dau bătută uşor şi îndeosebi cînd perspectivele de viitor în alte privinţe sunt aşa luminoase!Va rasări soarele şi pe strada mea... sper cît mai curînd!!!

Elogiu pentru Doina si Ion Aldea Teodorovici!!

Astăzi 29 octombrie 2010 s-au implinit 18 ani de la tragicul accident în care au fost implicaţi cei care au fost un simbol al cîntecului de libertate şi a celor mai sacre aspiraţii ale românilor din stînga Prutului, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici! Merită să îi amintim mereu şi nu doar în această zi, deoarece au fost si vor reprezenta pentru totdeauna focul veşnic al idealului naţional, un ideal pe care l-au urmat, pentru care au luptat şi care i-au costat viaţa într-un mod prea crud şi trist.

Martiri ai neamului nostru, Doina şi Ion Aldea-Teodorovici au fost cei care au militat pentru unirea Basarabiei cu Romania, pentru limba română, în cîntecele lor reflectîndu-se patriotismul, dragostea de neam şi de ţară, dorinţa de a vedea poporul moldav şi cel român uniţi pentru totdeauna. Moartea lor a însemnat o tragedie naţională,un doliu dureros, o neputinţă prea mare, un zbor frînt prematur!

Şi acum peste 19 ani se resimte lipsa celor două lacrimi gemene, a idealurilor lor transpuse cu atîta dăruire în fiece cîntec lăsat noua ca moştenire!Să-i cinstim, să le ducem faima, să le luăm exemplu, să ne iubim graiul şi neamul aşa cum au făcut-o ei şi să nu uităm nicicînd că datorită acestor mari promotori naţionali românii de pe ambele maluri ale Prutului au cunoscut aceleaşi valori:dragoste de limbă şi ţară.Moartea nu a reuşit să îi ia intru totul ,ei au rămas vii prin cîntecele lor deosebite care ating sufletul şi îndeamnă poporul să ia aminte de adevăratele valori a unui om.

Să le fie ţărîna uşoara!Dumnezeu să-i odihnească in pace!

Mare fericire!!

"Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos,eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul" Grigore Vieru

Astazi am avut ore la facultate de la 12 ... ca majoritatea studenţilor care învaţă în Galaţi la facultăţi mai lejere ... ca de exemplu a mea(pentru cei care sunt curioşi fac dreptul)!Şi am dormit azi pîna la 1o, poate dormeam şi mai mult dacă nu mă suna mamica... Şi nu m-a sunat să mă salute sau sa ma trimită la facultate, dar m-a sunat ca să mă bucure, să imi dea o veste frumoasă!Curiozitatea creştea şi cînd am auzit placuta noutate mi-a trecut şi somnul!Astăzi e o zi foarte importantă pentru mine,fiindcă azi am primit într-un final cetăţenia româna!Mă simt împlinită,fericită nu doar de faptul ca într-un fel sau altul acest lucru imi va schimba viaţa din mai multe puncte de vedere,dar simt un imens sentiment de bucurie fiindcă acest eveniment are o puternică încărcătură emoţională.Încă din vremuri străbune am fost un singur popor, vorbim aceeaşi limbă, avem practic aceleaşi obiceiuri şi tradiţii, suntem "fraţi", de ce să nu fim oficial, fără prea multe formalităţi?Acuma simt ca aparţin şi eu acestui popor totalmente,fiind cetăţean cu drepturi depline şi deasemenea cu obligaţii, principala fiind să termin facultatea pe care am inceput-o aici!Încep să îmi croiesc un alt drum, cu mai multe perspective şi şanse de reuşită pe viitor, iar pe acest drum am speranţa să apară şi acele raze de fericire şi iubire multaşteptate!Sunt foarte bucuroasă şi cum nu sunt egoistă am decis să îmi împărtăţesc această fericire şi cu voi :)

Referendumul vietii mele!!

Acum cînd se apropie iarasi alegerile îmi vine in minte referendumul de pe data de 5 septembrie şi nu doar prin faptul ca sunt foarte atrasă de politică şi că mă interesează foarte mult soarta ţării ci îndeosebi fiindcă imi trezeşte amintiri foarte placute dar în acelaşi timp foarte dureroase!Dar în mod special amintiri surprinzătoare... De ce zic aşa fiindcă mi-am dat seama că odata ce o persoana îti intra în inima adînc tare nu există forţă umana care să poată distruge şi înlocui acea bucăţică de suflet pe care a acaparat-o!E o zi foarte ciudată fiindcă aşa cum s-au petrecut evenimentele în cadrul politicii statului aşa s-au întîmplat şi in cadrul politicii inimii mele... Ţara cerea o schimbare... vroia să îşi decida singur soarta nedepinzînd de nimeni şi nimic... aşa si sentimentele noastre au rabufnit vrînd să-si urmeze singure calea... să îşi aducă aminte de trecut, să creadă măcar pentru căteva ore ca mai au o şansă!Nu am crezut vreodată ca prima dragoste adevărată nu se uită nicicînd,eu credeam în inlocuire, în uitare rapidă... dar se pare ca viaţa mi-a dat o lecţie şi mi-a întipărit in minte ideea că odată ce ai iubit din toată inima nimeni şi nimic nu poate să îţi zmulgă din inimă acele sentimente!Dar cel mai ciudat a fost faptul că mi-am dat seama că indiferent ce schimbari a luat cursul vieţii tale... ceea ce ne-a unit odata nu va putea nimeni să distrugă si nici măcar să înlocuiască.Am fost uimită de tot ce a fost atunci... uimita?putin spus... socata...mai degraba!!A fost cel mai dulce coşmar... cel mai amar vis... ce a a durat doar ore... Dar ore ce marchează existenţa unui om,în acest caz existenţa mea!Şi cum am zis mai sus: ceea ce s-a petrecut în viaţa politică a ţării s-a aflat în concordanţă cu ceea ce mi s-a întimplat mie!Referendumul a eşuat aşa a eşuat şi ziua aceea cînd am discutat cu inima deschisă,cînd am clarificat incertitudini,îndoieli... am vorbit despre regrete, despre remuşcări, despre posibilitatea de a fi în stare să dăm timpul înapoi şi să schimbăm ceva.. şi am ajuns la concluzia că nu putea fi mai bine decît aşa cum s-a întimplat!E firesc că a durut... a durut ca în prima zi de despărţire... am plîns impreună, am reînviat amintiri şi am dăruit ultimile îmbrăţisări!A fost ceva neaşteptat şi dureros... şi ştiu că nu doar pentru mine.. A trecut deja....şi am speranţa că destinul imi are rezervat o noua iubire pentru mine... care să suplinească măcar în jumatate golul ce a rămas în sufletul meu după plecarea ta...