Ciudat şi neînţeles...

E tirziu şi imi simt sufletul invadat de o avalanşă de sentimente, sentimente ce se bat cap în cap... şi mă tot întreb ce e cu mine? de ce aşa schimbări bruşte de atitudine... de ce uneori simt ca nu am nevoie de nimeni ca sunt fericită aşa cum sunt,că nimeni nu are o viaţă mai perfectă ca a mea, că am de toate pentru a savura tinereţea din plin iar uneori mă simt atît de singură încît aş plinge ore întregi şi aş zmulge ceea ce simt din suflet şi aş face scrum... iar miile de bucăţi le-aş arunca în Dunăre!Nu pot exprima prin cuvinte toata confuzia din sufletul meu, dar ştiu un lucru sigur... trebuie să las in urmă tot ce mă leagă de trecut, fiindcă doar aşa voi putea să deschid inima mea către noi speranţe, noi aventuri, noi cuceriri!Îmi doresc cu desăvîrşire lucrul acesta şi cred că am dreptul la o boare de fericire întrepătrunsă de razele unei noi iubiri!
Dar azi, azi mă simt îngrozitor de singură şi nu fiindcă aş fi cu adevărat, dar singurătatea asta vine din strafundul inimii mele şi imi apar o mulţime de întrebări toate începînd cu De Ce?Să fie oare lipsă de noroc?Sau pur şi simplu durează... Încerc să cred că lucrurile frumoase se petrec cînd te aştepti mai puţin, dar oare vina o port eu?Şi ce e cel mai ciudat... că tot aud glasuri frustrate care repetă neincetat "de ce să te complici cu dragostea asta" , "mai bine singură decît să o ţii numai într-o ceartă", iar la mine in gînd se conturează ideea... nu e nimic mai trist decît să nu ai cu cine te certa şi nu exista lucru mai absurd decît să fii iubită şi să îţi baţi joc de tot ce e mai pur şi mai nevinovat pe lumea asta :dragostea!
Cînd mă gîndesc de la ce a pornit starea mea de deprimare îmi dau seama că trecutul încet încet prinde a fi doar o amintire, iar pe făgaşul inimii mele fac paşi noi sentimente sau cel puţin sunt la faza lor iniţială de iluzii... fiori!Cît aş dori ca să se materializeze toate iluziile acestea, să privesc şi eu viaţa cu alţi ochi, să fiu dependentă de ceva care să mă motiveze, care să îmi creeze senzaţii euforice!Nu mă complic cu previziuni, vreau să traiesc real cu picioarele pe pămînt, iar dacă destinul nu îmi are rezervat asta pentru viitorul meu căderea îmi va frînge aripile pentru totdeauna!Realitatea e mult mai dureroasă cînd trăieşti doar din vise, sunt o fire visătoare dar în asemenea momente prefer să îmi păstrez luciditatea şi să am încredere în mine!
Sentimentul de singurătate ce m-a cuprins astăzi m-a făcut să îmi destăinui prea deschis tot ce păstrez în suflet!Dar la finele postării vreau să îmi păstrez optimismul şi speranţă... nu mă dau bătută uşor şi îndeosebi cînd perspectivele de viitor în alte privinţe sunt aşa luminoase!Va rasări soarele şi pe strada mea... sper cît mai curînd!!!

Elogiu pentru Doina si Ion Aldea Teodorovici!!

Astăzi 29 octombrie 2010 s-au implinit 18 ani de la tragicul accident în care au fost implicaţi cei care au fost un simbol al cîntecului de libertate şi a celor mai sacre aspiraţii ale românilor din stînga Prutului, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici! Merită să îi amintim mereu şi nu doar în această zi, deoarece au fost si vor reprezenta pentru totdeauna focul veşnic al idealului naţional, un ideal pe care l-au urmat, pentru care au luptat şi care i-au costat viaţa într-un mod prea crud şi trist.

Martiri ai neamului nostru, Doina şi Ion Aldea-Teodorovici au fost cei care au militat pentru unirea Basarabiei cu Romania, pentru limba română, în cîntecele lor reflectîndu-se patriotismul, dragostea de neam şi de ţară, dorinţa de a vedea poporul moldav şi cel român uniţi pentru totdeauna. Moartea lor a însemnat o tragedie naţională,un doliu dureros, o neputinţă prea mare, un zbor frînt prematur!

Şi acum peste 19 ani se resimte lipsa celor două lacrimi gemene, a idealurilor lor transpuse cu atîta dăruire în fiece cîntec lăsat noua ca moştenire!Să-i cinstim, să le ducem faima, să le luăm exemplu, să ne iubim graiul şi neamul aşa cum au făcut-o ei şi să nu uităm nicicînd că datorită acestor mari promotori naţionali românii de pe ambele maluri ale Prutului au cunoscut aceleaşi valori:dragoste de limbă şi ţară.Moartea nu a reuşit să îi ia intru totul ,ei au rămas vii prin cîntecele lor deosebite care ating sufletul şi îndeamnă poporul să ia aminte de adevăratele valori a unui om.

Să le fie ţărîna uşoara!Dumnezeu să-i odihnească in pace!

Mare fericire!!

"Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos,eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul" Grigore Vieru

Astazi am avut ore la facultate de la 12 ... ca majoritatea studenţilor care învaţă în Galaţi la facultăţi mai lejere ... ca de exemplu a mea(pentru cei care sunt curioşi fac dreptul)!Şi am dormit azi pîna la 1o, poate dormeam şi mai mult dacă nu mă suna mamica... Şi nu m-a sunat să mă salute sau sa ma trimită la facultate, dar m-a sunat ca să mă bucure, să imi dea o veste frumoasă!Curiozitatea creştea şi cînd am auzit placuta noutate mi-a trecut şi somnul!Astăzi e o zi foarte importantă pentru mine,fiindcă azi am primit într-un final cetăţenia româna!Mă simt împlinită,fericită nu doar de faptul ca într-un fel sau altul acest lucru imi va schimba viaţa din mai multe puncte de vedere,dar simt un imens sentiment de bucurie fiindcă acest eveniment are o puternică încărcătură emoţională.Încă din vremuri străbune am fost un singur popor, vorbim aceeaşi limbă, avem practic aceleaşi obiceiuri şi tradiţii, suntem "fraţi", de ce să nu fim oficial, fără prea multe formalităţi?Acuma simt ca aparţin şi eu acestui popor totalmente,fiind cetăţean cu drepturi depline şi deasemenea cu obligaţii, principala fiind să termin facultatea pe care am inceput-o aici!Încep să îmi croiesc un alt drum, cu mai multe perspective şi şanse de reuşită pe viitor, iar pe acest drum am speranţa să apară şi acele raze de fericire şi iubire multaşteptate!Sunt foarte bucuroasă şi cum nu sunt egoistă am decis să îmi împărtăţesc această fericire şi cu voi :)

Referendumul vietii mele!!

Acum cînd se apropie iarasi alegerile îmi vine in minte referendumul de pe data de 5 septembrie şi nu doar prin faptul ca sunt foarte atrasă de politică şi că mă interesează foarte mult soarta ţării ci îndeosebi fiindcă imi trezeşte amintiri foarte placute dar în acelaşi timp foarte dureroase!Dar în mod special amintiri surprinzătoare... De ce zic aşa fiindcă mi-am dat seama că odata ce o persoana îti intra în inima adînc tare nu există forţă umana care să poată distruge şi înlocui acea bucăţică de suflet pe care a acaparat-o!E o zi foarte ciudată fiindcă aşa cum s-au petrecut evenimentele în cadrul politicii statului aşa s-au întîmplat şi in cadrul politicii inimii mele... Ţara cerea o schimbare... vroia să îşi decida singur soarta nedepinzînd de nimeni şi nimic... aşa si sentimentele noastre au rabufnit vrînd să-si urmeze singure calea... să îşi aducă aminte de trecut, să creadă măcar pentru căteva ore ca mai au o şansă!Nu am crezut vreodată ca prima dragoste adevărată nu se uită nicicînd,eu credeam în inlocuire, în uitare rapidă... dar se pare ca viaţa mi-a dat o lecţie şi mi-a întipărit in minte ideea că odată ce ai iubit din toată inima nimeni şi nimic nu poate să îţi zmulgă din inimă acele sentimente!Dar cel mai ciudat a fost faptul că mi-am dat seama că indiferent ce schimbari a luat cursul vieţii tale... ceea ce ne-a unit odata nu va putea nimeni să distrugă si nici măcar să înlocuiască.Am fost uimită de tot ce a fost atunci... uimita?putin spus... socata...mai degraba!!A fost cel mai dulce coşmar... cel mai amar vis... ce a a durat doar ore... Dar ore ce marchează existenţa unui om,în acest caz existenţa mea!Şi cum am zis mai sus: ceea ce s-a petrecut în viaţa politică a ţării s-a aflat în concordanţă cu ceea ce mi s-a întimplat mie!Referendumul a eşuat aşa a eşuat şi ziua aceea cînd am discutat cu inima deschisă,cînd am clarificat incertitudini,îndoieli... am vorbit despre regrete, despre remuşcări, despre posibilitatea de a fi în stare să dăm timpul înapoi şi să schimbăm ceva.. şi am ajuns la concluzia că nu putea fi mai bine decît aşa cum s-a întimplat!E firesc că a durut... a durut ca în prima zi de despărţire... am plîns impreună, am reînviat amintiri şi am dăruit ultimile îmbrăţisări!A fost ceva neaşteptat şi dureros... şi ştiu că nu doar pentru mine.. A trecut deja....şi am speranţa că destinul imi are rezervat o noua iubire pentru mine... care să suplinească măcar în jumatate golul ce a rămas în sufletul meu după plecarea ta...

19 octombrie-Ziua juristului!!

E o zi importanta pentru foarte mulţi, dar îndeosebi pentru mine fiindcă acesta este drumul pe care l-am ales în viaţă.Urmînd o facultate de drept în mod echivoc am ales să devin jurist!E o specialitate nobilă, sensibilă ce are menirea de a ajuta şi de a îndruma, este o profesie demnă de admiraţie şi de respect, dar care implică muncă asiduă şi multă responsabilitate!Să fii jurist este echivalent cu a învăţa tot restul vieţii şi a te dedica totalmente minte şi suflet meseriei ce o practici!
Cu această ocazie ţin să felicit toţi juriştii şi să le doresc tuturor celor care aspira la profesia de jurist precum şi reprezentanţilor societăţii civile implicaţi în lupta pentru asigurarea supremaţiei legii,pentru triumful dreptăţii şi adevărului,cele mai sincere gînduri de preţuire,urări de sănătate şi mult succes în activitatea profesională!!!

Şoapte confuze...

Ce este viaţa pentru tine?Un prilej de bucurie... un motiv de sărbatoare?Dacă e aşa atunci cunoşti cu adevărat ce înseamnă o viaţă traită din plin!Viaţa mea însă e formată din sentimente contradictorii: confuzie ce uneori duce la disperare, nedumerire, emoţii diverse necontrolabile care se bat cap în cap pe zi ce trece fiindcă nu reuşesc să îmi dau seama ce doresc, nu reuşesc să clarific ce e bine pentru mine şi ce e bine pentru alţii dar îmi este necesar şi mie!Vreau să încep să îmi controlez sentimentele şi ştiu că pot fiindcă viaţa m-a învăţat să suport loviturile dure şi să le accept cu demnitate!Mă caracterizez ca fiind o fire puternică, dar sunt momente cînd mintea mea este prea confuză pentru a mai fi în stare să capete luciditate!Alături de tine am petrecut momente de neuitat, cînd eram alături doream ca timpul să se oprească în loc iar seara să nu aiba final, săruturile tale mă copleşeau... dar parcă era o magie... dura doar cînd eram împreună dupa asta dispărea şi parcă nu mai vroiam să se întimple!Eram singură nedumerită de ce se întimpla... uneori simţeam necesitatea să te văd, dar alteori parcă nici nu existai!Şi ştii ce mă doare cel mai mult?Că te făceam să suferi, îti provocam durere în cel mai urît mod şi nu îmi plăcea... fiindcă am suferit şi eu şi e cel mai cumplit sentiment posibil!Dar dragostea cu sila nu se face... îmi placea mult timpul petrecut cu tine, dar e ceva fără viitor!Sincer am ajuns la concluzia că iubeam dragostea ce o simţeai pentru mine şi pur şi simplu mă lăsam iubită,alintată, apărată!Îmi plăcea mult să mă simt aşa, dar te-am rănit şi a fost mai rău decît am crezut, am distrus speranţele tale, visuri, idealuri şi am ramas cuprinsă de remuşcări.Cînd mi-am dat seama am decis să remediez greşeala, dar am facut-o într-un mod prea dur!Mi s-a învadat sufletul de cele mai stranii remuşcări ... niciodata nu ar fi trebuit să reluăm ceva ce nu are viitor...Şi acuma cînd mă gîndesc că dacă circumstanţele ar fi altele... sigur ar fi altă istorie ce s-ar aşterne pe hîrtia vieţii.. Dar timpul... el are prostul obicei de a fi ireversibil ...

Dacă aş da timpul înapoi...

Dacă aş putea să zbor... mi-ar fi mult mai uşor - vorba cîntecului!!Dacă aş putea să uit... aş fi cea mai fericita!Dacă aş putea să dau timpul înapoi..... cîte aş schimba în traiectoria vieţii mele!Acum nu vreau sa zbor, nu vreau minuni în viaţa mea... vreau doar să dau timpul înapoi să schimb o perioada din viaţa mea... perioada ce a început cu tine... data de 27 septembrie vreau să o şterg din minte cu buretele ... aşa cum ştergi praful de pe o mobila veche ca să îi redai luciu... vreau şi inima mea să îşi recapete luciu acoperit de praful deziluziei şi a dezamăgirii...cum am putut să fiu atît de credulă şi de oarbă... credeam mult în inteligenţa mea.. dar nu am ştiut să o folosesc în momentul acela, eram obsedată de ceva ce nu trebuia să fie... ce niciodata nu va fi fiindcă e prea ireal şi absurd!Dar ce e cel mai trist din toate astea?Ca am distrus o prietenie de o viaţă... niciodata nu am să-mi iert asta!A fost cea mai mare greşeală din viaţa mea, o greşeală ce cu timpul ar trebui să se remedieze,dar e foarte greu!!Cît de simplu ar fi totul dacă am avea posibilitatea să dăm timpul înapoi şi să reflecţionam mult înainte de a acţiona, Doamne cîte am schimba... cîte prostii am comis din naivitate, cîţi oameni am rănit în clipa cînd mă gindeam la binele meu..ce egoista am fost... cîtă durere am lasat în urma mea... e doar un coşmar pe care vreau să-l transform într-o amintire din trecut.De ce în inimă şi in minte nu există butonul Delete?Nu am scuti sufletul de o avalanşă de sentimente nocive, dăunătoare?Cîte întrebări fără răspuns...Raţiunea îmi spune ca timpul e efemer şi orice clipa pierdută nu se întoarce înapoi niciodata, dar sufletul nu acceptă acest lucru fiindcă îşi mai cere o a doua şansă, vrea să demonstreze că poate remedia greşelile comise... Gînduri pierdute în noapte... Vise tulburate de remuşcări...Meditaţii...Voi reuşi să trec peste ele?

Prietenia - o necesitate spirituală

Ce poate fi mai frumos pe lumea asta decît sa fii înconjurată de prieteni adevăraţi, de oameni care îţi oferă susţinerea lor necondiţionată,cu care împartaşeşti vise,idealuri,speranţe... şi cît e de trist atunci cînd prietenii sunt împraştiaţi în lume...E aşa de dureros îndeosebi cînd ai nevoie într-atît de ei, încît ai vrea ca toate amintirile să capete viaţă, să reînvie clipele de altadata şi să fim împreună ca atunci cînd eram mici... dar timpul e atît de efemer şi fiecare dintre noi încearcă să îşi găsească rostul în viaţa asta chiar dacă foarte departe!Şi cel mai trist dintre toate este că drumurile noastre nu s-au intersectat demult de parcă destinul ne-ar fi potrivnic, de parcă ar încerca sa ne separe.. dar cum poate fi destinul acesta aşa hain încît să încerce să distrugă o prietenie ce durează de decenii?.. Nu, e practic imposibil , nu poate disparea ceea ce există de o viaţă, o prietenie bazata pe sinceritate,încredere şi iubire - ceea ce e laudabil şi demn de admirat!!!O prietenie ca a noastra poate face faţă tuturor: şi invidiei şi răutăţii şi distanţei, caci nu exista forţă pe lumea asta care să învăluie în abis ce am construit noi cu atîta dăruire şi dragoste!
Sîntem toate departe una de alta,dar mereu unite chiar dacă pare absurd!În suflet sîntem mereu aproape,încercăm să umplem golul provocat de distanţă prin toate mijloacele posibile, fiindcă e prea greu să reuşeşti singură! Cînd eşti departe de toţi, într-o ţară straină cînd fiecare încearcă să razbată prin propriile forţe,cînd nimanui nu-i pasă de tine, atunci apreciezi la justa valoare prietenia adevărată,în momentul acela pînă şi un simplu mesaj îti aduce zîmbetul pe buze şi îţi gravează în minte şi in suflet ideea "contez pentru cineva".
Cred în prietenie adevărată, în prietenie sinceră căci sunt înconjurată de îngeri pe care îi numesc simplu prieteni...Şi sa precizăm ca foarte puţini au fost decoraţi cu acest merit!Vă iubesc şi îmi lipsiţi enorm!

Sa fie prima mea postare o parte introductiva? nu vreau formalitati... nu vreau sa plictisesc din prima... ma bine sa fie o mica cunoastere... Eu sunt Alina... prefer sa imi zica Alinuta suna mai suav si mă duce cu gindul la copilarie.Învat în Galati la Facultatea de Drept...o specializare cu totul şi cu totul fascinanta cu multe perspective de viitor.. cel putin asa ne face sa credem - sa speri şi să visezi nu e interzis!Sunt o fire sensibila, visatoare, romantica, deschisa, iubesc adevarul şi oamenii veseli!Cred în dragoste la prima vedere.. şi în afecţiunea prietenilor adevăraţi!Vreau sa surprind prin postarile mele pe blog secvente din viata zilnică camuflate în mici fărime de adevăr...puupici