Referendumul vietii mele!!

Acum cînd se apropie iarasi alegerile îmi vine in minte referendumul de pe data de 5 septembrie şi nu doar prin faptul ca sunt foarte atrasă de politică şi că mă interesează foarte mult soarta ţării ci îndeosebi fiindcă imi trezeşte amintiri foarte placute dar în acelaşi timp foarte dureroase!Dar în mod special amintiri surprinzătoare... De ce zic aşa fiindcă mi-am dat seama că odata ce o persoana îti intra în inima adînc tare nu există forţă umana care să poată distruge şi înlocui acea bucăţică de suflet pe care a acaparat-o!E o zi foarte ciudată fiindcă aşa cum s-au petrecut evenimentele în cadrul politicii statului aşa s-au întîmplat şi in cadrul politicii inimii mele... Ţara cerea o schimbare... vroia să îşi decida singur soarta nedepinzînd de nimeni şi nimic... aşa si sentimentele noastre au rabufnit vrînd să-si urmeze singure calea... să îşi aducă aminte de trecut, să creadă măcar pentru căteva ore ca mai au o şansă!Nu am crezut vreodată ca prima dragoste adevărată nu se uită nicicînd,eu credeam în inlocuire, în uitare rapidă... dar se pare ca viaţa mi-a dat o lecţie şi mi-a întipărit in minte ideea că odată ce ai iubit din toată inima nimeni şi nimic nu poate să îţi zmulgă din inimă acele sentimente!Dar cel mai ciudat a fost faptul că mi-am dat seama că indiferent ce schimbari a luat cursul vieţii tale... ceea ce ne-a unit odata nu va putea nimeni să distrugă si nici măcar să înlocuiască.Am fost uimită de tot ce a fost atunci... uimita?putin spus... socata...mai degraba!!A fost cel mai dulce coşmar... cel mai amar vis... ce a a durat doar ore... Dar ore ce marchează existenţa unui om,în acest caz existenţa mea!Şi cum am zis mai sus: ceea ce s-a petrecut în viaţa politică a ţării s-a aflat în concordanţă cu ceea ce mi s-a întimplat mie!Referendumul a eşuat aşa a eşuat şi ziua aceea cînd am discutat cu inima deschisă,cînd am clarificat incertitudini,îndoieli... am vorbit despre regrete, despre remuşcări, despre posibilitatea de a fi în stare să dăm timpul înapoi şi să schimbăm ceva.. şi am ajuns la concluzia că nu putea fi mai bine decît aşa cum s-a întimplat!E firesc că a durut... a durut ca în prima zi de despărţire... am plîns impreună, am reînviat amintiri şi am dăruit ultimile îmbrăţisări!A fost ceva neaşteptat şi dureros... şi ştiu că nu doar pentru mine.. A trecut deja....şi am speranţa că destinul imi are rezervat o noua iubire pentru mine... care să suplinească măcar în jumatate golul ce a rămas în sufletul meu după plecarea ta...