Din viata...

" Te iubesc fără să ştiu,cum sau când sau de unde.Te iubesc pur şi simplu,fără complexităţi sau mândrie.Te iubesc pentru că nu ştiu altă cale. "

" Să nu dai niciodată atenţie persoanelor din trecutul tău ..există un motiv pentru care nu sunt în prezentul tău şi nu voi fi nici în viitor ! "

"Trebuie să înveţi să iei binele cu răul,fericirea cu tristeţea ,iubirea care o ai şi cea pe care ţi-o aminteşti ,iartă mereu, dar nu uita,învaţă din greşeli,dar niciodată să nu regreţi,oamenii se schimbă,lucrurile merg prost ,doar ţine minte ...VIAŢA MERGE MAI DEPARTE"

"Ador să privesc în ochii tăi şi să mă pierd sub pleoapele tale ! "

"Unii oamenii sunt ca Soarele.Îţi dau lumină doar dacă te învârţi în jurul lor"

"Nu are rost să bag mâna în foc pentru nimeni , că mă ard .Am observat cine mi-e prieten şi îmi e aproape atunci când cad .Şi am învăţat să calculez un lucru că degeaba am 100 de prieteni, dacă 99 m-au trădat "

" Un "adio" poate să doară ..dar nu la fel de mult cât doare un "te iubesc" care nu poate fi dovedit..

"Viaţa e grea,altfel nu ne-am mai fi născut plângând. "

"Băiatul: Dumnezeu,de ce ai făcut femeile aşa frumoase ?Dumnezeu: Ca să le iubiţi.Băiatul: Şi de ce le-ai făcut aşa ..prostuţe?Dumnezeu: Ca să vă iubească pe voi !"

" Femeile au nevoie de un motiv pentru a face dragoste.Bărbaţii au nevoie doar de un loc. "

"Oamenii spun că trebuie să îţi urmezi inima.Dar când inima îţi este ruptă în mii de bucăţele..ce bucăţică ar trebui să urmezi ? "

"Dacă aştepţi prea mult pentru momentul perfect,acesta va trece pe lângă tine ! "

"Fă ce te face fericit,fi cu cine te face să zâmbeşti.Râzi cât de mult poţi să respiri şi iubeşte cât trăieşti ."

" Niciodată să nu plângi pentru persoana care te-a rănit.Doar zămbeşte şi spune " Mulţumesc că îmi dai şansa să găsesc pe cineva mai bun ca tine ".

" Când voi fi bărtână...şi o fetiţă mică mă va întreba cine a fost prima mea dragoste..nu vreau să fiu nevoită să scot vechiul album cu poze.Vreau să pot să arăt cu degetul înspre cealaltă cameră şi să spun : "uite ,este chiar acolo !"

" Vreau ca oamenii să îşi amintească de mine ca fiind fata care zâmbeşte mereu chiar şi atunci când inima ei e frântă,şi aceea care putea să îţi lumineze ziua chiar dacă nu putea să o lumineze pe a ei ! "

" Pentru că te am pe tine..pur şi simplu simt că viaţa mea este completă ! "

" O dezamăgire în dragoste este o binecuvântare de la Dumnezeu.Este felul său prin care te face să realizezi, că te-a salvat de persoana nepotrivită."

" Nu poţi să schimbi ceva făcut,nu poţi să te întorci în timp,nu poţi să schimbi sentimentele şi nu poţi vindeca răni.Tot ce poţi să faci este să înveţi din greşelile tale şi să speri că nu vei mai regreta nimic aşa mult cum regreţi acum. "

"Dacă ar exista o maşină de îndeplinit dorinţe ar fi trist pentru că am uita să visăm ! "

" Te iubesc fără să ştiu,cum sau când sau de unde.Te iubesc pur şi simplu,fără complexităţi sau mândrie.Te iubesc pentru că nu ştiu altă cale. "

" Iubirea este un ciclu : Când iubeşti,eşti rănit.Când eşti rănit,urăşti.Când urăşti,încerci să uiţi.Când încerci să uiţi,începe să îţi fie dor.Când începe să îţi fie dor...probabil te îndrăgosteşti din nou. "

" O fată , indiferent de câte ori neagă , îşi va aminintii mereu fiecare detaliu,fiecare moment şi fiecare bucăţică de amintire care i-a rămas de la tine.Indiferent cât de mult încearcă să uite.Pentru ea vor fi mereu acolo.. "

" Doar pentru că ochii ei nu varsă lacrimi nu înseamnă că inima nu îi plânge..Şi doar pentru că pare puternică nu înseamnă că totul e ok.. "

" Un chip şi un trup frumos nu înseamnă o inimă frumoasă . "

" Nu pot să îţi explic cât te iubesc şi nici măcar nu voi încerca . Te iubesc şi atât ! "

" Aş prefera să mă lupt cu tine decât să fac dragoste cu oricine altcineva! "

"Cu toţii am trăit primul sărut şi dacă nu încă va venii şi rândul nostru.Cu toţii am crezut că ne-am întâlnit sufletul pereche şi s-a dovedi să nu fie aşa.Cu toţii am suferit din dragoste şi am vărsat lacrimi de dor.Cu toţii vom trăii şi momentul în care vom spune cu adevărat : "mi-am găsit sufletul pereche"

"Nu mi-a plăcut niciodată să adun cioburile sparte şi să le lipesc la loc,spunându-mi că vasul e nou. Ceea ce s-a spart s-a spart şi prefer să-mi amintesc cu placere vasul întreg, decât să-l am înaintea mea şi să-i văd crăpăturile în fiecare zi. "

"Destinul a vrut să ne întâlnim,să ne iubim şi să rămânem împreună."

" Sunt stele care cad ..dar totuşi strălucesc şi oameni ce se despart chiar dacă se iubesc.. "

Dependenta de internet...

Pina acum citiva ani internetul era o enigma, si putini erau cei care aveau acces la el.Astazi insa a devenit o ocupatie de baza in rindurile tuturor persoanelor indeosebi in rindurile adolescentilor, a tinerilor provocind schimbari importante si notabile in viata lor.Intr-adevar este extrem de util internetul in activitatea noastra de elev,student, in activitatea profesionala precum si in viata de zi cu zi, avind posibilitatea sa comunicam cu persoane aflate peste mari si tari, gasim informatii de orice tip la orice ora si cu o facilitate incredibila, putem cumpara lucruri, citi carti, viziona filme si interactiona cu orice persoana pe retelele de socializare.

Dar cum s-a transformat internetul din o activitate placuta si periodica, o activitate ce genereaza dependenta, stringand in fata monitorului milioane de oameni care isi transforma treptat viata reala intr-o viata virtuala?

Este o lume ireala insa care este preferata din ce in ce mai mult, poate din cauza ca nu denota realitatea si e camuflata asa incit fiecare se prezinta cum vrea nu cum in realitate este, asta il incurajeaza, il face sa se simta incadrat intr-un colectiv, il face sa fie acceptat si fericit.Dar fericirea aceasta e temporara, deoarece asemenea celorlaltor vicii cum ar fi fumatul, alcoolul internetul da nastere la o dependenta teribila, care se manifesta incet dar sigur,ea isi face loc in viata omului si inlocuieste preferintele si interesele lui cu o viata virtuala, creata dupa bunul lui plac.Hobby-urile si placerile de odinioara ramin in amintire iar in topul preferintelor de acum se inscrie comunicarea pe retelele de socializare.Pentru unii aceasta este un mod de a invinge singuratatea si complexele, timiditatea si incapacitatea de a se incadra intr-un grup,evadind din viata de zi cu zi si aprofundindu-se in abisurile vietii ireale create de internet.

Este o activitate tentanta care atrage pe zi ce trece tot mai multe persoane care acorda foarte mult timp din viata lor internetului, renuntind la prioritati, si inlocuindu-le treptat pe cele obisnuite!Dependenta de internet reprezinta o problema serioasa care trebuie tratata ca atare, fiindca ajungem sa traim in dependenta de lumea care am creat-o virtual si nu reusim sa ne bucuram de placerile vietii in adevaratul sens al cuvintului.

E atit de vizibila dependenta ce ni se creeaza atunci cind intr-o zi nu avem internet si reactiile noastre se manifesta asa de straniu, ne simtim ciudat, de parca nu ne gasim locul, devenim irascibili si nervosi, ne suparam fara motiv, nu avem alte placeri si interese, chiar devenim tristi si deprimati.Internetul a devenit o obsesie, iar o zi fara el e ca si cum am ramine fara aer.

Dar cum devenim dependenti? Sa fie oare aceleasi simptome ca si la celelalte vicii? Sa fie internetul un viciu sau asta e doar latura negativa?

Pentru inceput internetul ni se prezinta ca o curiozitate, ca o distractie,o iesire din monotonie, ceva placut incitant si ne fura putin din timpul nostru, dupa asta un pic mai mult iar intr-un final suntem acaparati intru totul de el incit simtim nevoia mereu de a fi conectati cu lumea virtuala. De fapt, ceea ce pentru inceput creeaza incintare si euforie ajunge sa agraveze nesiguranta si timiditatea. Lipsa contactului direct cu persoanele provoaca la inceput o senzatie de confort, dar in timp poate duce la scaderea increderii in sine si la izolare.

Intrarea in aceasta lume e echivalenta cu renuntarea la vechile activitati, chiar si la anumite persoane din viata noastra.Noua pasiune lasa in urma prietenii, sportul, placerile, interesele si distractiile de odinioara.

Cel mai bun remediu impotriva dependentei de internet ar fi inlocuirea cu alte ocupatii, revenirea la vechile obiceiuri, practicarea sportului, plimbarile de lunga durata, incadrarea in diferite organizatii studentesti.Recomandabil ar fi pentru fiece persoana care resimte acesta dependenta sa ia initiativa in a o combate si a trai sanatos si fericit intr-o lume reala.

Pentru tine iubire...

Cînd ai aparut pentru prima data în viata mea nu credeam ca voi ajungea sa spun ca nu pot trai fără tine şi că prezenţa ta este vitala pentru sufletul meu, cînd mi-ai zimbit prima data nu am crezut nicicînd ca voi deveni dependenta de zimbetul tau atit de mult, cînd m-ai sarutat la inceput nu am ştiut ca vei deveni cea mai importanta fiinţa din toata viata mea.Eşti tu iubire, cel care îmi infrumuseţeaza viaţa cu clipe de fericire, care mă poarta pe toate cărarile luminoase ale iubirii şi mă invaţă sa cunosc adevarata esenţa a împlinirii.Toata viaţa mea am aşteptat persoana care sa ma faca sa spun cu inima deschisa:”cu tine vreau sa fiu mereu” şi acum pot spune ferm convinsă că am gasit-o, o viata de aş mai avea nu mi-ar ajunge momente să îţi dăruiesc şi să îţi demonstrez toata iubirea ce o port in sufletul meu pentru tine!Cînd sunt cu tine simt ca timpul se opreşte în loc si devine martorul iubirii noastre, el ne este cel mai bun prieten şi cel mai aprig duşman cînd merge vorba despre clipele cînd nu putem fi impreuna.Dar mă bucur ca dragostea noastra este puternică şi trece peste orice obstacol, sunt fericită că o iubire ca a noastra nu poate fi decît motiv de bucurie pentru cei care ne împărtăşesc fericirea.Nu imi imaginez o clipă faptul că maine ai putea să dispari din viată mea, ai devenit o parte din ea şi vreau ca mereu să rămîi alături de sufletul meu.Eşti motivul fericirii mele, eşti tot ce am aşteptat, eşti esenţa vieţii mele şi nu mi-e jenă să recunosc că sufletul meu îţi aparţine în totalitate.Tu ai vindecat o inimă rănită de dragoste, ai reuşit să îmi cîştigi inima prin bunătatea sufletului tău, prin seninatatea vorbelor şi prin dulceaţa sărutului,ai reuşit să aduci pe chipul meu zîmbetul şi să transformi fiecare clipa petrecută alături de tine într-o permanentă sărbătoare.Te iubesc cum nu am iubit pe nimeni nicicînd, te iubesc pentru ceea ce eşti, pentru că mă iubeşti, pentru că mă alinţi zi de zi cu vorbe dulci, fiindcă sunt lumina ochilor tăi, te iubesc pentru că reuşeşti întotdeauna să îmi demonstrezi că viaţa merită trăită şi că împreună vom fi mereu, te iubesc pentru că mă sprijini, pentru că îmi eşti alături mereu la bine şi la greu.Te iubesc pentru ca TE IUBESC!!!Toate aceste luni petrecute alături de tine mi-au demonstrat încă o data că eşti viaţa mea, eşti sufleţelul meu adorat pe care îl iubesc din toata inima şi dacă ar fi vreodata să renunţ la tine, aş renunţa la tot ce am mai scump pe lumea asta doar ca sa nu te pierd.Nu vreau să mai traiesc fără tine,îmi eşti atît de indispensabil ca aerul pe care îl respir si fără de care aş muri.Nu sunt perfectă , am multe defecte, poate mai multe ca calităţi , dar tu cu dragostea ta ai reuşit să înobilezi o inima de fier şi să renaşti acel sentiment dulce care îl îngropasem, ai reuşit să îţi faci loc în inima şi în viaţa mea treptat, încet dar sigur, iar acum pot afirma că nu mai pot trai fără tine.Te iubesc, te iubesc azi şi maine şi poimaine si toata viata!Te iubesc fiindca nu pot concepe o viaţa fără tine!Te iubesc fiindcă eşti al meu să eu sunt doar a ta!Pur şi simplu TE IUBESC ingeras!!!

Sunt doar visuri?

Uneori ceri atit de mult de la viata si nutresti in sinea ta atitea vise, atitea sperante aduni si vrei sa le vezi realizate, iar sperantele transformate in adevaruri incontestabile, care sa bucure sufletul si sa faca sa salte inima!Dar cind realizezi ca visele continua sa ramina doar vise si prind viata doar in gindurile tale , nu si in realitate, dezamagirea e de nedescris si vrei sa strigi, sa te certi cu viata , dar eseuzi si in aceasta tentativa fiindca e prea greu sa lupti cu propriul destin!Mereu simti ca vrei mai multe de la viata, ca vrei sa iti fie destinat ceva unic si original, vrei sa te simti iubita, pretuita si alintata in fiece zi, dar uneori nu e posibil, ceva impiedica ca sa fie asa cum doresti, sa fii tu oare de vina? sau doar viata te pune la incercare si vrea sa vada cit de rezistenta esti la tentatiile din jur...Mereu vrei sa fii impresionata, surprinsa,orice atentie conteaza, indeosebi cind vezi in jurul tau atita iubire manifestata prin gesturi dulci si tandre, te contagiezi de placere doar privind si admirind, incit simti nevoia sa fii si tu alintata, o surpriza cit de mica iti schiteaza pe buze un zimbet de nedescris si iti umple inima de iubire si satisfactie!
Iubirea - ea nu e formata doar din cuvinte dulci si saruturi pasionale, iubirea se construieste, creste in inimi cu un gest, cu un alint, cu o atentie, infloreste cu un trandafir, se fundamenteaza pe relatii strinse de prietenie si de intelegere.Uneori sunt atit de importante si pot fi realizate fara multe eforturi, doar ca depinde de cel care are menirea sa iti infrumuseteze ziua!O fata iubeste si pretuieste mai mult o persoana care tinde mereu sa o vada fericita si cu zimbetul pe buze printr-un gest surprinzator, acesta este farmecul unei iubiri durabile si unei relatii de o viata!
Poate e asta ceea ce mereu ne atrage la persoanele de linga noi, capacitatea lor sa ne surprinda pe zi ce trece, gesturile lor care ne creeaza amintiri pentru o viata intreaga.Slabiciunea noastra e ca vrem sa fie mereu asa, tindem sa avem parte de gesturi afective foarte des, creindu-ne dependenta, o dependenta notabila in comportament si in atitudinea noastar zilnica!!
Vrei sa vezi o fiinta fericita, cumpara-i fericirea cu o atentie!!!Daruieste-i zimbetul tau intr-un boboc de floare si vei observa emotia din ochii ei!!!E cel mai placut sentiment!!

Un nou 7 aprilie?

Au trecut deja doi ani de la tragicele evenimente din 7 aprilie unde o tara intreaga s-a ridicat impotriva nedreptatilor , fraudarilor, impotriva unei vieti pline de lipsuri si dezanadejdi, evenimente ce au marcat destinele miilor de tineri si care vor ramine in istoria tarii ca o pata neagra a acelor timpuri inversunate impotriva nedreptatii.. Au trecut doi ani de la evenimentul cel mai dureros al poporului moldav, dar mult mai adinc prezent in sufletele celor implicati care si acuma simt frica si groaza acelor clipe in care erau invaluiti in tenebroasa lupta pentru dreptate!

Oare de ce am ajuns ca mii de tineri sa scandeze lozinca libertatii, sa isi doreasca dreptate , o tara in care sa rasufli liber neingradit? Fiindca toti au ajuns la limita , fiecare doresc sa traiasca nu sa supravietuiasca, iar in acele momente toti nutreau speranta schimbarii spre bine spre un viitor mult mai promitator,insa s-au ales cu o speranta distrusa , un ideal sfarmat si pierdut in bezna... 7 aprilie a fost un moment de rascruce pentru tara noastra, un moment cind s-a observat o unire a fortelor pentru a indrepta si a schimba ceea ce demult trebuia sa apuna-comunismul, un regim ce a sadit ura, cenzura, tradare, teama de a vorbi, teama de a te exprima liber!Oare acest punct culminant va reusi sa schimbe societatea pe mai mult timp? Au fost momente dureroase indeosebi pentru cei care aceasta zi le-a marcat existenta, care au ramas cu sechele in suflet si in inima, care mereu isi vor aduce aminte de aceasta zi ca de cel mai inspaimintator cosmar al vietii lor - evenimente care i-au maturizat pe tinerii nostri prea repede si prea violent!Si pentru ce au platit asa scump? Fiindca isi iubesc tara? Fiindca au luptat pentru idealurile si nazuintele nationale? Fiindca s-au mobilizat impotriva nedreptatii si a unor rezultate fraudate? Fiindca au dorit sa traiasca intr-o tara libera unde cultivarea valorile fundamentale sa fie cheia spre un viitor de succes?Intrebari care si pina in ziua de azi au ramas fara raspuns si inca nu se stie cit va mai dura tacerea aceasta amara... Durere, lacrimi, disperare si neputinta, sunt sentimentele simtite dupa doi ani de cei care au fost martori intr-un mod sau altul la ceea ce s-a petrecut de 7 aprilie.Ciudat, dar adevarat e ca dupa 2 ani de anchetari, de investigatii inca nu s-au gasit vinovatii, provocatorii, cei care au distrus vietile a miilor de tineri si se pare ca aceste evenimente vor pluti mereu ca o umbra asupra istoriei tarii noastre!

7 aprilie – cea mai mare enigma, cea mai dureroasa amintire! Intrebari fara raspuns... Pina cind?

Din vina mea sau din vina ta....

Cel mai crunt cuvint intr-o relaţie este "Adio", atunci cînd două suflete ce odata au fost impreună unite de lanţul strîns al iubirii îşi încheie relaţia într-o maniera dureroasă şi subită.

Despărţire.... chiar pronunţarea lui produce fiori..... fiori de groază şi se resimte suferinţă, lacrimi, tristeţe, vise distruse... speranţe destrămate! Nu cred ca exista ceva mai trist si mai dezolant ca o desparţire , în momentul dat se fring aripile sperantei, se distrug iluziile fericirii şi esti aruncat intr-un abis al tacerii şi al neştirii. Piere cheful de viaţă, dorinţa de a încerca să te autodepăşeşti, te simţi singur, părăsit, începi să crezi că viaţa pentru tine nu mai are nici un rost.Sunt efectele dezamăgirii ce o simţi la moment, dar nu exista un curator mai bun ca timpul, el vindecă totul, iar universul de durere în care ai fost aruncat fără voie se va transforma incet în unul de resemnare şi uitare.

Mii de motive pot duce la destramarea unei relaţii,dar acestea se produc ori din vina ei ..ori din vina lui..Care mai mult contează?A carei pondere apasă mai cu putere?Dar oare exista vreo diferenţă cînd efectul este acelaşi?

Cind te desparti din vina ta, ai impresia ca la momentul respectiv ai facut alegerea corecta, esti ferm convinsa că fara el iti vei recapata libertatea si vei reusi sa iti atingi scopurile ce o relatie te impiedica sa le realizezi..Însă in caz că apoi intervine regretul nu există cale de întoarcere, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, pînă realizezi că nu mai are sens, te lamentezi de greşeala, încerci să te justifici şi la un moment dat renunţi, cedînd şi admiţînd că poate despărţirea nu era cea mai bună soluţie...

Cînd te desparţi din vina lui,e nevoie de o perioadă de timp ca să înţelegi ce s-a întimplat, să cauţi explicaţii in tine, în atitudinea şi acţiunile tale, să porţi o discuţie cu eul tău ca să incerci să clarifici de ce s-a ajuns pînă la această extremă.Iei povestea de la capat pas cu pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde a trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.Suferi, încerci să îl reîntorci pînă realizezi ca nu mai are nici un rost şi ca e cazul să inveţi ce este uitarea şi resemnarea.

Inima refuză să creadă că nu mai este şi opune rezistenţă la uitare, însă în adincul tău conştientizezi că nu merită să continui chinul şi te resemnezi.La inceput incerci să îţi focalizezi energia în altă parte ca sa îl alungi din gîndurile tale, dupa asta încerci să îi uiti gesturile, trăsăturile pînă ce ajungi să te întrebi şi să încerci să îţi aduci aminte culoarea exactă a ochilor lui...uiţi şi îţi refaci viaţa chiar dacă umbra amintirii lui te va urmări incă mult timp inainte..

Va trece poate putin timp sau poate prea mult de la momentul despartirii pina la clipa cind vei încerca să deschizi un nou capitol în viata ta indiferent daca a fost vina ta sau vina lui.....

Prea trista, prea dureroasa, cel mai putin dorita este despartirea...Nu as vrea nicicind să o am prin preajma mea... nu aş dori să caut vina in mine sau in tine.. as vrea să o evit, să o ignor, să nu o cunosc nicicind...

O lume de flori creata de tine.....

Fiori, magie, un sarut ce uneşte doua inimi, emoţii, sentiment, indragostiti -sunt doar citeva momente din întreaga aventură ce o resimte în inima sa un îndragostit.Exista ceva mai pur şi mai frumos ca dragostea?Ca acel sentiment profund ce izvorăşte din străfundul sufletului şi se materializează pe buzele îndragostiţilor prin simplul cuvînt "te iubesc"?E atît de dulce, de surpinzătoare şi atît de diferită în acelaşi timp, încît ai impresia că trăieşti în fiecare zi aceeaşi zi doar ca în nuanţe mult mai vesele şi aprinse ca cea din urmă.E iubirea... iar cel care nutreşte acest sentiment în sinele său se poate considera un norocos, fiindca doar ea ne împlineşte, ne face să ne dorim absolutul şi să atingem bolta fericirii mult rîvnită, alături de cel care ne creează în fiecare zi un nou univers de armonie şi dragoste.

Să fie acel univers pe care mi l-ai creat tu mie?Un univers în care cred, care mă face să-mi doresc pe zi ce trece tot mai mult, însă doar alături de tine... un univers creat indeosebi pentru noi şi pentru ceea ce simţim amîndoi!Fiecare clipă petrecută în braţele tale, fiecare sărut şi privire pătrunzătoare mă face să te iubesc şi mai mult, fiindcă ai construit pentru noi o lume perfectă, o lume de flori şi de iubire!!!

Nu cred ca există cuvinte care ar acoperi sensul exact al cuvîntului "Te iubesc".E ceea ce simt pentru tine şi ceea ce nu am crezut niciodată că o voi spune cu atîta sentiment ,cu atîta încredere şi dăruire!!!

EŞTI TOT CE AM VISAT!!!

Doar noi doi...

Un cintec ce ne-a unit, un cintec ce continua sa fie un simbol al iubirii noastre...Sper ca dragostea ce îşi face loc în sufletele şi în destinele noastre să ne poarte pe culmile fericirii, culmi pe care aş vrea sa le cunoaştem impreuna...Imi lipsesti enorm!!!Te ador!

Trecut - dulce amintire...

"Singurul mod în care poţi să îţi distrugi viitorul este să te gîndeşti în prezent la trecut"
Se zice că trebuie să te gindeşti la trecut numai în măsura în care acesta îţi aduce bucurie şi zîmbete, nicidecum să te cufunzi în abisul amintirilor dureroase şi cutremuratoare care să te facă să devii melancolica, depresiva şi nostalgică.
Ce semnifică trecut?Ceva care a fost si nu mai este, ceva efemer, care deţine secretul veşniciei încuiat sub cheia enigmei, care te face să îţi doreşti repetabilitate sau uneori doar uitare... Trecutul e unicul mort cu miros seducator..
Cu cît mai mult îţi aminteşti cu atît mai mult doreşti să-l reîntorci, dar sunt lucruri ireversibile în viaţa asta, iar el e unul din ele.Amintirile cu gust amar îşi pierd din intensitate odata cu trecerea timpului, iar cele dulci se transformă în poveşti cu iz de primavara atunci cind sunt rememorate.
Atunci cînd îşi lasă amprenta pe sufletele noastre, lăsînd răni deschise sîngerînde priveşti trecutul ca un pervers duşman,iar în inima ta apare o singura întrebare "DE CE?, însă cînd în priveliştea trecutului se ascund clipe memorabile, oameni extraordinari, momente de neuitat, vise implinite şi idealuri atinse, acesta se desprinde în faţa ta ca un covor cu amintiri perfect montate ce aşteaptă clipa cînd vor fi din nou puse in derulare...
Din ce se poate constitui trecutul?Din ceea ce trebuie să uiţi, ce trebuie să regreţi, să preţuieşti si să nu mai repeţi.Sunt clipe ce ne formează ca personalităţi, sunt momente ce ne îndrumă şi ne face să deschidem ochii sufletului şi a minţii.Nu exista om fără trecut, fără să trăiască la maxim cu intensitate orice clipa a vieţii, clipa care mai apoi să se transforme in cea mai placuta amintire... Nu exista om care să nu fi gustat vreodata din gustul amar al dezamăgirii, al deziluziei, să nu fi trecut prin tăişul dureros al suferinţei, un om care să nu fi cunoscut dragostea cu toate aromele şi culorile ei.Aceasta formează trecutul:zile pline de iubire, rani necicatrizate provocate de suferinţe, primele zile de facultate, ultimile ore de banchet, prima calătorie, ultimul sărut...
La trecut trebuie mereu de uitat cu bucurie, iar ce odata ne-a facut să zmulgem din suflet citeva lacrimi azi să ne provoace zimbete, iar la persoanele care ne-au dezamăgit să privim cu căldură şi cu nostalgie , fiindcă ele la timpul lor au facut parte din viaţa noastră şi ne-au marcat existenţa într-un mod sau altul...
Este doar o avalansă de amintiri, căci din asta e compus şi viaţa noastra din momente care se petrec apoi dispar, din oameni care vin , rămin puţin şi pleaca, din succese şi eşecuri, din lacrimi şi bucurii..Dar cum am preţui noi fiecare clipa a vieţii daca ea ar fi doar în roz?Atunci cînd treci prin orice încercare a destinului reuşeşti să devii OM!
Azi trecutul care acum cîteva luni îmi provoca lacrimi de durere...azi e doar o dulce amintire... e doar un simplu TRECUT......

Relatie la distanţă...

Ideea de relaţie la distanţă mi-a furat gîndurile de 2 zile...Este o noţiune plauzibila?Exista aşa ceva sau e ireal?Opiniile sunt împărţite,unii cred necondiţionat intr-o relaţie de acest gen, gîndind ca iubirea depăşeşte orice obstacol posibil, alţii refuză să creadă că e veridică aşa o relaţie, atîta timp cît nu eşti alaturi trup şi suflet..... iar in mintea mea în aceste clipe se produce un razboi pe marginea acestei teme...
Pot fi doi oameni împreuna, mereu unul cu gîndul la celalalt, dar totuşi atît de departe unul de altul?Pot iubi doi oameni peste măsură, chiar dacă miile de km se află în calea fericirii lor? Ideea "ochii care nu se văd se uita" mai e valabilă? Cam şi-a pierdut din semnificaţia pe care o avea cu timp în urmă.Cu progresul galopant al tehnologiei cum putem afirma că nu avem putinţa să ne vedem?Camere web...digitale... telefoane 3G...aşa că senzaţia de prezenţă virtuală există din belşug.. trebuie doar să profităm din plin!
Dar cum supravieţuieşte o relaţie fără sărutul real, fără îmbraţişarea concretă, fără mingîierea palpabilă?Se mai poate iubi acest tip sentiment iubire?Iubire platonica?
O relaţie se construieşte în timp, e nevoie de apropiere, de simţiri, trebuie să o întreţii ca sentimentele să crească, să se manifeste profund, e nevoie de sărut, de bătăi a inimii ascultate împreună, de reciprocitate simţită în profunzimi care confirmă dacă există sau nu dragoste.
Dar cum rămîne cu fidelitatea?Trăieşti cu gesturi de iubire demonstrate online sau cu manifestări de afecţiune virtuale?Nu,vrei să simţi în realitate toţi fiorii inceputului, vrei sa auzi la ureche soptind pentru prima data cuvîntul magic "te iubesc", îţi doreşti să fii în permanenţă alaturi şi să-i cunoşti orice mişcare.
Departarea impune multă gelozie,apare neîncrederea, se ivesc germenii nesiguranţei şi al controlului permanent.Cochetarea, flirtul îşi fac loc printre obişnuinţe,iar iubirea ce credeai ca o simţi devine o povara şi îţi îngrădeşte libertatea.Dacă vorbim de infidelitate, ea devine o consecinţă a tuturor gesturile şi atitudinilor lor.
Dar totuşi dacă întradevăr există iubire adevărată, iubire ce te învăluie în senzaţii uluitoare, un sentiment ce te face să gîndeşti că viaţa ta e legată de el şi că ai vrea să o împarţi o veşnicie, atunci mai poate fi distanţă un obstacol, mai poate deveni ea o piedică în calea realizării ei?Cine crede cu desăvîrşire în puterea enormă a iubirii va depune eforturi considerabile pentru a o vedea împlinită.Şi atîta timp cît trăieşti prin prisma iubirii ce o simţi pentru persoana dragă cum poţi realiza că ai fi in stare să o înşeli sau în cel mai rău caz să o înlocuieşti.Dacă inima dictează, creierul ascultă...chiar dacă ar vrea să schimbe în fel şi chip...inima nu poate fi oprită din pornirile ei afective...
Am ajuns totuşi la concluzia că ...Ochii care nu se văd dacă se iubesc sigur se vor aştepta...

Pina unde e permis de ajuns in dragoste?

Titlu sugestiv as spune eu....Pînă unde poţi ajunge atunci cînd eşti indragostit?Sau ce limite poţi depăşi atunci cînd vrei să obţii această iubire? Intrebare ce mă frămîntă deja de cîteva zile..
Ce cred eu despre dragoste? Că este cel mai minunat sentiment trăit vreodată, un sentiment ce îl poate simţi doar cel care i-a pătruns în suflet fără să realizeze şi în puţin timp i-a acaparat gindurile şi raţiunea, e un sentiment ciudat fiindcă presupune multă dăruire sufletească şi răbdare.Doar sufletele cu adevărat nobile pot simţi acest fior al iubirii ce îţi străpunge tot corpul şi te obligă să crezi că nimeni în întreaga lume nu ar putea fi capabil să dăruiască mai multă iubire celei dragi decit tine.Viaţa devine roz cînd este privită cu ochi de îndrăgostit, obstacolele devin mici în comparaţie cu împlinirea sufletească ce o simţi, tristeţile au devenit amintiri îndepărtate, iar lacrimile ce cîndva au căzut acum îţi stîrnesc hazul... Îndrăgostiţi... Dar cum rămîne cu cei care iubesc din toata inima, dar rămîn cufundaţi în golul dezamăgirii şi a durerii?Cum rămîne cu cei care iubesc în van, fiindu-le dragostea neîmpărtăşită?Trebuie să lupte?Pînă unde le este permis să ajungă cînd iubesc?Se zice că în dragoste şi în război totul e permis.E cazul să îţi calci în picioare demnitatea şi valorile doar pentru a obţine o fărîmă de iubire?... Asta cred ca deja ajungi a cerşi, ajungi să implori iubire cuiva care nu te valorează ca om.Odată ce te preţuieşti îţi dai seama că iubirea nu se impune şi că inimii nu-i poţi porunci... Iubirea e un sentiment înălţător, ce trebuie să nască dorinţă de afirmare, euforie, emoţii de fericire, ea nu trebuie să se transforme într-o luptă pentru un trofeu..ea nu trebuie să inhibe idealuri şi să transforme sentimente pure şi nobile în răzbunare şi dorinţă însetată de a-şi atinge scopul... Poţi fi fericit doar atunci cînd eşti împlinit,cînd sufletul îţi este invadat de sentimente frumoase şi nobile, cînd inima îti cîntă de fericire şi de armonie...Dacă dragostea nu este împărtăşită nu este cazul să îţi focalizezi toată energia pentru a încerca să capeţi atenţie şi careva fărîmituri de afecţiune din partea cuiva... e cazul să încerci să îţi îndrepţi privirea însetată de iubire spre tărîmuri necunoscute şi să inveţi a le explora... Cine te va descoperi îşi va da seama ca valorezi prea mult pentru a fi la cheremul doleanţelor cuiva şi a încerca să aprinzi în inima lui acea flacără a iubirii care să ardă doar pentru tine... Cineva mi-a spus odata... onoarea este unicul lucru pe care nu trebuie să-l pierzi nicicînd orice nu s-ar întimpla, atunci cînd poţi zice ceva privind persoana în ochi să ştii ca ai conştiinţa curata şi dreptul de a fi fericit toata viaţa...
În dragoste e permis totul dar în anumite limite ale decenţei.... Si nu uita să pretuiesti o dragoste ce ti se ofera si nu una pe care trebuie sa o cuceresti....