Din vina mea sau din vina ta....

Cel mai crunt cuvint intr-o relaţie este "Adio", atunci cînd două suflete ce odata au fost impreună unite de lanţul strîns al iubirii îşi încheie relaţia într-o maniera dureroasă şi subită.

Despărţire.... chiar pronunţarea lui produce fiori..... fiori de groază şi se resimte suferinţă, lacrimi, tristeţe, vise distruse... speranţe destrămate! Nu cred ca exista ceva mai trist si mai dezolant ca o desparţire , în momentul dat se fring aripile sperantei, se distrug iluziile fericirii şi esti aruncat intr-un abis al tacerii şi al neştirii. Piere cheful de viaţă, dorinţa de a încerca să te autodepăşeşti, te simţi singur, părăsit, începi să crezi că viaţa pentru tine nu mai are nici un rost.Sunt efectele dezamăgirii ce o simţi la moment, dar nu exista un curator mai bun ca timpul, el vindecă totul, iar universul de durere în care ai fost aruncat fără voie se va transforma incet în unul de resemnare şi uitare.

Mii de motive pot duce la destramarea unei relaţii,dar acestea se produc ori din vina ei ..ori din vina lui..Care mai mult contează?A carei pondere apasă mai cu putere?Dar oare exista vreo diferenţă cînd efectul este acelaşi?

Cind te desparti din vina ta, ai impresia ca la momentul respectiv ai facut alegerea corecta, esti ferm convinsa că fara el iti vei recapata libertatea si vei reusi sa iti atingi scopurile ce o relatie te impiedica sa le realizezi..Însă in caz că apoi intervine regretul nu există cale de întoarcere, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, pînă realizezi că nu mai are sens, te lamentezi de greşeala, încerci să te justifici şi la un moment dat renunţi, cedînd şi admiţînd că poate despărţirea nu era cea mai bună soluţie...

Cînd te desparţi din vina lui,e nevoie de o perioadă de timp ca să înţelegi ce s-a întimplat, să cauţi explicaţii in tine, în atitudinea şi acţiunile tale, să porţi o discuţie cu eul tău ca să incerci să clarifici de ce s-a ajuns pînă la această extremă.Iei povestea de la capat pas cu pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde a trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.Suferi, încerci să îl reîntorci pînă realizezi ca nu mai are nici un rost şi ca e cazul să inveţi ce este uitarea şi resemnarea.

Inima refuză să creadă că nu mai este şi opune rezistenţă la uitare, însă în adincul tău conştientizezi că nu merită să continui chinul şi te resemnezi.La inceput incerci să îţi focalizezi energia în altă parte ca sa îl alungi din gîndurile tale, dupa asta încerci să îi uiti gesturile, trăsăturile pînă ce ajungi să te întrebi şi să încerci să îţi aduci aminte culoarea exactă a ochilor lui...uiţi şi îţi refaci viaţa chiar dacă umbra amintirii lui te va urmări incă mult timp inainte..

Va trece poate putin timp sau poate prea mult de la momentul despartirii pina la clipa cind vei încerca să deschizi un nou capitol în viata ta indiferent daca a fost vina ta sau vina lui.....

Prea trista, prea dureroasa, cel mai putin dorita este despartirea...Nu as vrea nicicind să o am prin preajma mea... nu aş dori să caut vina in mine sau in tine.. as vrea să o evit, să o ignor, să nu o cunosc nicicind...