Din vina mea sau din vina ta....

Cel mai crunt cuvint intr-o relaţie este "Adio", atunci cînd două suflete ce odata au fost impreună unite de lanţul strîns al iubirii îşi încheie relaţia într-o maniera dureroasă şi subită.

Despărţire.... chiar pronunţarea lui produce fiori..... fiori de groază şi se resimte suferinţă, lacrimi, tristeţe, vise distruse... speranţe destrămate! Nu cred ca exista ceva mai trist si mai dezolant ca o desparţire , în momentul dat se fring aripile sperantei, se distrug iluziile fericirii şi esti aruncat intr-un abis al tacerii şi al neştirii. Piere cheful de viaţă, dorinţa de a încerca să te autodepăşeşti, te simţi singur, părăsit, începi să crezi că viaţa pentru tine nu mai are nici un rost.Sunt efectele dezamăgirii ce o simţi la moment, dar nu exista un curator mai bun ca timpul, el vindecă totul, iar universul de durere în care ai fost aruncat fără voie se va transforma incet în unul de resemnare şi uitare.

Mii de motive pot duce la destramarea unei relaţii,dar acestea se produc ori din vina ei ..ori din vina lui..Care mai mult contează?A carei pondere apasă mai cu putere?Dar oare exista vreo diferenţă cînd efectul este acelaşi?

Cind te desparti din vina ta, ai impresia ca la momentul respectiv ai facut alegerea corecta, esti ferm convinsa că fara el iti vei recapata libertatea si vei reusi sa iti atingi scopurile ce o relatie te impiedica sa le realizezi..Însă in caz că apoi intervine regretul nu există cale de întoarcere, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, pînă realizezi că nu mai are sens, te lamentezi de greşeala, încerci să te justifici şi la un moment dat renunţi, cedînd şi admiţînd că poate despărţirea nu era cea mai bună soluţie...

Cînd te desparţi din vina lui,e nevoie de o perioadă de timp ca să înţelegi ce s-a întimplat, să cauţi explicaţii in tine, în atitudinea şi acţiunile tale, să porţi o discuţie cu eul tău ca să incerci să clarifici de ce s-a ajuns pînă la această extremă.Iei povestea de la capat pas cu pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde a trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.Suferi, încerci să îl reîntorci pînă realizezi ca nu mai are nici un rost şi ca e cazul să inveţi ce este uitarea şi resemnarea.

Inima refuză să creadă că nu mai este şi opune rezistenţă la uitare, însă în adincul tău conştientizezi că nu merită să continui chinul şi te resemnezi.La inceput incerci să îţi focalizezi energia în altă parte ca sa îl alungi din gîndurile tale, dupa asta încerci să îi uiti gesturile, trăsăturile pînă ce ajungi să te întrebi şi să încerci să îţi aduci aminte culoarea exactă a ochilor lui...uiţi şi îţi refaci viaţa chiar dacă umbra amintirii lui te va urmări incă mult timp inainte..

Va trece poate putin timp sau poate prea mult de la momentul despartirii pina la clipa cind vei încerca să deschizi un nou capitol în viata ta indiferent daca a fost vina ta sau vina lui.....

Prea trista, prea dureroasa, cel mai putin dorita este despartirea...Nu as vrea nicicind să o am prin preajma mea... nu aş dori să caut vina in mine sau in tine.. as vrea să o evit, să o ignor, să nu o cunosc nicicind...

O lume de flori creata de tine.....

Fiori, magie, un sarut ce uneşte doua inimi, emoţii, sentiment, indragostiti -sunt doar citeva momente din întreaga aventură ce o resimte în inima sa un îndragostit.Exista ceva mai pur şi mai frumos ca dragostea?Ca acel sentiment profund ce izvorăşte din străfundul sufletului şi se materializează pe buzele îndragostiţilor prin simplul cuvînt "te iubesc"?E atît de dulce, de surpinzătoare şi atît de diferită în acelaşi timp, încît ai impresia că trăieşti în fiecare zi aceeaşi zi doar ca în nuanţe mult mai vesele şi aprinse ca cea din urmă.E iubirea... iar cel care nutreşte acest sentiment în sinele său se poate considera un norocos, fiindca doar ea ne împlineşte, ne face să ne dorim absolutul şi să atingem bolta fericirii mult rîvnită, alături de cel care ne creează în fiecare zi un nou univers de armonie şi dragoste.

Să fie acel univers pe care mi l-ai creat tu mie?Un univers în care cred, care mă face să-mi doresc pe zi ce trece tot mai mult, însă doar alături de tine... un univers creat indeosebi pentru noi şi pentru ceea ce simţim amîndoi!Fiecare clipă petrecută în braţele tale, fiecare sărut şi privire pătrunzătoare mă face să te iubesc şi mai mult, fiindcă ai construit pentru noi o lume perfectă, o lume de flori şi de iubire!!!

Nu cred ca există cuvinte care ar acoperi sensul exact al cuvîntului "Te iubesc".E ceea ce simt pentru tine şi ceea ce nu am crezut niciodată că o voi spune cu atîta sentiment ,cu atîta încredere şi dăruire!!!

EŞTI TOT CE AM VISAT!!!

Doar noi doi...

Un cintec ce ne-a unit, un cintec ce continua sa fie un simbol al iubirii noastre...Sper ca dragostea ce îşi face loc în sufletele şi în destinele noastre să ne poarte pe culmile fericirii, culmi pe care aş vrea sa le cunoaştem impreuna...Imi lipsesti enorm!!!Te ador!

Trecut - dulce amintire...

"Singurul mod în care poţi să îţi distrugi viitorul este să te gîndeşti în prezent la trecut"
Se zice că trebuie să te gindeşti la trecut numai în măsura în care acesta îţi aduce bucurie şi zîmbete, nicidecum să te cufunzi în abisul amintirilor dureroase şi cutremuratoare care să te facă să devii melancolica, depresiva şi nostalgică.
Ce semnifică trecut?Ceva care a fost si nu mai este, ceva efemer, care deţine secretul veşniciei încuiat sub cheia enigmei, care te face să îţi doreşti repetabilitate sau uneori doar uitare... Trecutul e unicul mort cu miros seducator..
Cu cît mai mult îţi aminteşti cu atît mai mult doreşti să-l reîntorci, dar sunt lucruri ireversibile în viaţa asta, iar el e unul din ele.Amintirile cu gust amar îşi pierd din intensitate odata cu trecerea timpului, iar cele dulci se transformă în poveşti cu iz de primavara atunci cind sunt rememorate.
Atunci cînd îşi lasă amprenta pe sufletele noastre, lăsînd răni deschise sîngerînde priveşti trecutul ca un pervers duşman,iar în inima ta apare o singura întrebare "DE CE?, însă cînd în priveliştea trecutului se ascund clipe memorabile, oameni extraordinari, momente de neuitat, vise implinite şi idealuri atinse, acesta se desprinde în faţa ta ca un covor cu amintiri perfect montate ce aşteaptă clipa cînd vor fi din nou puse in derulare...
Din ce se poate constitui trecutul?Din ceea ce trebuie să uiţi, ce trebuie să regreţi, să preţuieşti si să nu mai repeţi.Sunt clipe ce ne formează ca personalităţi, sunt momente ce ne îndrumă şi ne face să deschidem ochii sufletului şi a minţii.Nu exista om fără trecut, fără să trăiască la maxim cu intensitate orice clipa a vieţii, clipa care mai apoi să se transforme in cea mai placuta amintire... Nu exista om care să nu fi gustat vreodata din gustul amar al dezamăgirii, al deziluziei, să nu fi trecut prin tăişul dureros al suferinţei, un om care să nu fi cunoscut dragostea cu toate aromele şi culorile ei.Aceasta formează trecutul:zile pline de iubire, rani necicatrizate provocate de suferinţe, primele zile de facultate, ultimile ore de banchet, prima calătorie, ultimul sărut...
La trecut trebuie mereu de uitat cu bucurie, iar ce odata ne-a facut să zmulgem din suflet citeva lacrimi azi să ne provoace zimbete, iar la persoanele care ne-au dezamăgit să privim cu căldură şi cu nostalgie , fiindcă ele la timpul lor au facut parte din viaţa noastră şi ne-au marcat existenţa într-un mod sau altul...
Este doar o avalansă de amintiri, căci din asta e compus şi viaţa noastra din momente care se petrec apoi dispar, din oameni care vin , rămin puţin şi pleaca, din succese şi eşecuri, din lacrimi şi bucurii..Dar cum am preţui noi fiecare clipa a vieţii daca ea ar fi doar în roz?Atunci cînd treci prin orice încercare a destinului reuşeşti să devii OM!
Azi trecutul care acum cîteva luni îmi provoca lacrimi de durere...azi e doar o dulce amintire... e doar un simplu TRECUT......