Ideea de relaţie la distanţă mi-a furat gîndurile de 2 zile...Este o noţiune plauzibila?Exista aşa ceva sau e ireal?Opiniile sunt împărţite,unii cred necondiţionat intr-o relaţie de acest gen, gîndind ca iubirea depăşeşte orice obstacol posibil, alţii refuză să creadă că e veridică aşa o relaţie, atîta timp cît nu eşti alaturi trup şi suflet..... iar in mintea mea în aceste clipe se produce un razboi pe marginea acestei teme...
Pot fi doi oameni împreuna, mereu unul cu gîndul la celalalt, dar totuşi atît de departe unul de altul?Pot iubi doi oameni peste măsură, chiar dacă miile de km se află în calea fericirii lor? Ideea "ochii care nu se văd se uita" mai e valabilă? Cam şi-a pierdut din semnificaţia pe care o avea cu timp în urmă.Cu progresul galopant al tehnologiei cum putem afirma că nu avem putinţa să ne vedem?Camere web...digitale... telefoane 3G...aşa că senzaţia de prezenţă virtuală există din belşug.. trebuie doar să profităm din plin!
Dar cum supravieţuieşte o relaţie fără sărutul real, fără îmbraţişarea concretă, fără mingîierea palpabilă?Se mai poate iubi acest tip sentiment iubire?Iubire platonica?
O relaţie se construieşte în timp, e nevoie de apropiere, de simţiri, trebuie să o întreţii ca sentimentele să crească, să se manifeste profund, e nevoie de sărut, de bătăi a inimii ascultate împreună, de reciprocitate simţită în profunzimi care confirmă dacă există sau nu dragoste.
Dar cum rămîne cu fidelitatea?Trăieşti cu gesturi de iubire demonstrate online sau cu manifestări de afecţiune virtuale?Nu,vrei să simţi în realitate toţi fiorii inceputului, vrei sa auzi la ureche soptind pentru prima data cuvîntul magic "te iubesc", îţi doreşti să fii în permanenţă alaturi şi să-i cunoşti orice mişcare.
Departarea impune multă gelozie,apare neîncrederea, se ivesc germenii nesiguranţei şi al controlului permanent.Cochetarea, flirtul îşi fac loc printre obişnuinţe,iar iubirea ce credeai ca o simţi devine o povara şi îţi îngrădeşte libertatea.Dacă vorbim de infidelitate, ea devine o consecinţă a tuturor gesturile şi atitudinilor lor.
Dar totuşi dacă întradevăr există iubire adevărată, iubire ce te învăluie în senzaţii uluitoare, un sentiment ce te face să gîndeşti că viaţa ta e legată de el şi că ai vrea să o împarţi o veşnicie, atunci mai poate fi distanţă un obstacol, mai poate deveni ea o piedică în calea realizării ei?Cine crede cu desăvîrşire în puterea enormă a iubirii va depune eforturi considerabile pentru a o vedea împlinită.Şi atîta timp cît trăieşti prin prisma iubirii ce o simţi pentru persoana dragă cum poţi realiza că ai fi in stare să o înşeli sau în cel mai rău caz să o înlocuieşti.Dacă inima dictează, creierul ascultă...chiar dacă ar vrea să schimbe în fel şi chip...inima nu poate fi oprită din pornirile ei afective...
Am ajuns totuşi la concluzia că ...Ochii care nu se văd dacă se iubesc sigur se vor aştepta...
luni, 17 ianuarie 2011
miercuri, 5 ianuarie 2011
Pina unde e permis de ajuns in dragoste?
Titlu sugestiv as spune eu....Pînă unde poţi ajunge atunci cînd eşti indragostit?Sau ce limite poţi depăşi atunci cînd vrei să obţii această iubire? Intrebare ce mă frămîntă deja de cîteva zile..
Ce cred eu despre dragoste? Că este cel mai minunat sentiment trăit vreodată, un sentiment ce îl poate simţi doar cel care i-a pătruns în suflet fără să realizeze şi în puţin timp i-a acaparat gindurile şi raţiunea, e un sentiment ciudat fiindcă presupune multă dăruire sufletească şi răbdare.Doar sufletele cu adevărat nobile pot simţi acest fior al iubirii ce îţi străpunge tot corpul şi te obligă să crezi că nimeni în întreaga lume nu ar putea fi capabil să dăruiască mai multă iubire celei dragi decit tine.Viaţa devine roz cînd este privită cu ochi de îndrăgostit, obstacolele devin mici în comparaţie cu împlinirea sufletească ce o simţi, tristeţile au devenit amintiri îndepărtate, iar lacrimile ce cîndva au căzut acum îţi stîrnesc hazul... Îndrăgostiţi... Dar cum rămîne cu cei care iubesc din toata inima, dar rămîn cufundaţi în golul dezamăgirii şi a durerii?Cum rămîne cu cei care iubesc în van, fiindu-le dragostea neîmpărtăşită?Trebuie să lupte?Pînă unde le este permis să ajungă cînd iubesc?Se zice că în dragoste şi în război totul e permis.E cazul să îţi calci în picioare demnitatea şi valorile doar pentru a obţine o fărîmă de iubire?... Asta cred ca deja ajungi a cerşi, ajungi să implori iubire cuiva care nu te valorează ca om.Odată ce te preţuieşti îţi dai seama că iubirea nu se impune şi că inimii nu-i poţi porunci... Iubirea e un sentiment înălţător, ce trebuie să nască dorinţă de afirmare, euforie, emoţii de fericire, ea nu trebuie să se transforme într-o luptă pentru un trofeu..ea nu trebuie să inhibe idealuri şi să transforme sentimente pure şi nobile în răzbunare şi dorinţă însetată de a-şi atinge scopul... Poţi fi fericit doar atunci cînd eşti împlinit,cînd sufletul îţi este invadat de sentimente frumoase şi nobile, cînd inima îti cîntă de fericire şi de armonie...Dacă dragostea nu este împărtăşită nu este cazul să îţi focalizezi toată energia pentru a încerca să capeţi atenţie şi careva fărîmituri de afecţiune din partea cuiva... e cazul să încerci să îţi îndrepţi privirea însetată de iubire spre tărîmuri necunoscute şi să inveţi a le explora... Cine te va descoperi îşi va da seama ca valorezi prea mult pentru a fi la cheremul doleanţelor cuiva şi a încerca să aprinzi în inima lui acea flacără a iubirii care să ardă doar pentru tine... Cineva mi-a spus odata... onoarea este unicul lucru pe care nu trebuie să-l pierzi nicicînd orice nu s-ar întimpla, atunci cînd poţi zice ceva privind persoana în ochi să ştii ca ai conştiinţa curata şi dreptul de a fi fericit toata viaţa...
În dragoste e permis totul dar în anumite limite ale decenţei.... Si nu uita să pretuiesti o dragoste ce ti se ofera si nu una pe care trebuie sa o cuceresti....
Ce cred eu despre dragoste? Că este cel mai minunat sentiment trăit vreodată, un sentiment ce îl poate simţi doar cel care i-a pătruns în suflet fără să realizeze şi în puţin timp i-a acaparat gindurile şi raţiunea, e un sentiment ciudat fiindcă presupune multă dăruire sufletească şi răbdare.Doar sufletele cu adevărat nobile pot simţi acest fior al iubirii ce îţi străpunge tot corpul şi te obligă să crezi că nimeni în întreaga lume nu ar putea fi capabil să dăruiască mai multă iubire celei dragi decit tine.Viaţa devine roz cînd este privită cu ochi de îndrăgostit, obstacolele devin mici în comparaţie cu împlinirea sufletească ce o simţi, tristeţile au devenit amintiri îndepărtate, iar lacrimile ce cîndva au căzut acum îţi stîrnesc hazul... Îndrăgostiţi... Dar cum rămîne cu cei care iubesc din toata inima, dar rămîn cufundaţi în golul dezamăgirii şi a durerii?Cum rămîne cu cei care iubesc în van, fiindu-le dragostea neîmpărtăşită?Trebuie să lupte?Pînă unde le este permis să ajungă cînd iubesc?Se zice că în dragoste şi în război totul e permis.E cazul să îţi calci în picioare demnitatea şi valorile doar pentru a obţine o fărîmă de iubire?... Asta cred ca deja ajungi a cerşi, ajungi să implori iubire cuiva care nu te valorează ca om.Odată ce te preţuieşti îţi dai seama că iubirea nu se impune şi că inimii nu-i poţi porunci... Iubirea e un sentiment înălţător, ce trebuie să nască dorinţă de afirmare, euforie, emoţii de fericire, ea nu trebuie să se transforme într-o luptă pentru un trofeu..ea nu trebuie să inhibe idealuri şi să transforme sentimente pure şi nobile în răzbunare şi dorinţă însetată de a-şi atinge scopul... Poţi fi fericit doar atunci cînd eşti împlinit,cînd sufletul îţi este invadat de sentimente frumoase şi nobile, cînd inima îti cîntă de fericire şi de armonie...Dacă dragostea nu este împărtăşită nu este cazul să îţi focalizezi toată energia pentru a încerca să capeţi atenţie şi careva fărîmituri de afecţiune din partea cuiva... e cazul să încerci să îţi îndrepţi privirea însetată de iubire spre tărîmuri necunoscute şi să inveţi a le explora... Cine te va descoperi îşi va da seama ca valorezi prea mult pentru a fi la cheremul doleanţelor cuiva şi a încerca să aprinzi în inima lui acea flacără a iubirii care să ardă doar pentru tine... Cineva mi-a spus odata... onoarea este unicul lucru pe care nu trebuie să-l pierzi nicicînd orice nu s-ar întimpla, atunci cînd poţi zice ceva privind persoana în ochi să ştii ca ai conştiinţa curata şi dreptul de a fi fericit toata viaţa...
În dragoste e permis totul dar în anumite limite ale decenţei.... Si nu uita să pretuiesti o dragoste ce ti se ofera si nu una pe care trebuie sa o cuceresti....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)