Scrisoare lui Mos Craciun

Daca cred in Mos Craciun? cu asta sa incep? Daca ii scriu scrisoare inseamna ca vreau sa ma intorc putin in timp atunci cind il asteptam sa apara cu cadouri si sa le puna sub brad... ma reintorc in naivitatea copilariei si incerc sa imi creez o lume a mea... o lume magica invaluita in atmosfera de sarbatori...
Dragă Moş Crăciun,aceasta nu este o scrisoare obisnuita, este una specială în care vreau să imi exprim recunoştinţa pentru toate implinirile din 2010!Vreau ca sa iti multumesc pentru toate realizarile importante din anul acesta, pentru fiecare zimbet de fericire, pentru fiecare emotie declansata in inima mea, pentru fiecare imbratisare daruita de cei dragi, iti multumesc pentru sperantele ce n-au pierit, pentru obstacolele pe care le-am depasit, pentru caderile care m-au impus sa ma ridic, pentru toate despartirile de cei dragi care m-au invatat sa ii pretuiesc si sa ii iubesc inzecit.Iti multumesc pentru ca mereu am fost inconjurati de prieteni adevarati, de parinti adorabili, de oameni care mi-au demonstrat ca insemn ceva pentru ei si m-au inconjurat de afectiune si iubire, iti multumesc fiindca m-ai inzestrat cu rabdare şi buna vointa si mi-ai pus in cale suflete marinimoase, iubitoare, fiindcă mi-ai dăruit încredere în mine şi ai reuşit să îmi umpli sufletul dominat de singuratate cu dragoste şi fericire...
As avea multe să iti multumesc, fiindcă sunt o fiinţă norocoasă din toate punctele de vedere şi atîta timp cît sunt realizată vreau să doresc tuturor un 2011 cît mai bun, un an plin de vise, scopuri , realizări şi speranţe, un an bogat în fericire, iubire şi armonie!
Vreau ca parinţii mei să fie sănătoşi, să dăinuie în căminul meu familial doar armonia şi căldura sufletească, ca prietenii mei să îşi realizeze visurile , să îşi atingă idealurile şi să transforme visurile în realitate, ca toata lumea care mă înconjoara să fie scăldată într-un ocean de sănătate , fericire şi noroc.Vreau ca succesele mele academice să îmi schiţeze poteca pe care va trebui să o urmez in viitorul apropiat...Vreau multă iubire alături de cel mai scump îngeras, multă fericire alături de cei apropiaţi,multă sănătate pentru a mă bucura de toate acestea, multă rabdare şi curaj pentru a înfrunta viaţa ce mi se deschide cu paşi micuţi în faţa mea.
Şi deasemenea vreau ca fiece lacrima de tristeţe ce s-a scurs din ochii mei in 2010, să se transforme în 2011 intr-un motiv de fericire pentru cel care a provocat-o...
Un An Nou plin de iubire scumpii mei!LA MULTI ANI!!!

Craciun fericit!!!

Magia fulgilor, feeria îngerilor, bucuria colindătorilor, spiritul de sărbătoare ce pluteşte în aer înlănţuindu-se într-o horă cu steluţeşe ce se desprind de pe cer şi cu pruncii raiului vestesc un singur lucru: A VENIT CRACIUNUL!
Azi e 25 decembrie - o zi sacra a nasterii Mintuitorului nostru ,Isus Hristos, e Craciunul- cea mai sfîntă sărbătoare aşteptată cu mult drag de toţi credincioşii, este timpul bucuriilor, a păcii şi al liniştii sufleteşti. Este o perioadă cînd primim şi dăruim multă iubire, afecţiune, atenţie şi căldură sufletească ce vine din străfundul inimii.
Astăzi zimbetele nu trebuie să lipsească de pe chipul oamenilor, darurile să îşi facă loc pe lîngă miile de necesităţi, iar colindătorii să ne invadeze sufletul cu armonia şi atmosfera feerică de Craciun.Deci, fie ca fiecare zîmbet pe care îl vedeţi în sfînta zi de azi pe feţele celor dragi să ascundă un miracol, fiecare fulg de nea pe care îl prindeţi în mîină iarna aceasta să tăinuiască o bucurie, fiecare intersectare cu un colindător să vă dăruiască o dorinţă împlinită, iar fiecare ascultare a corului de îngeri ce vestesc Naşterea lui Hristos să vă aducă belşug.
CRACIUN FERICIT DRAGII MEI!!

O simpla poveste de dragoste...

"Azi eşti orbit de fericire şi ai uitat ca cineva traieşte doar pentru tine.Dar maine vei cădea dintre nori şi vei privi în urmă...mă vei vedea acolo şi vei şti ce înseamnă regretul" - sunt cuvinte mute ce au ieşit din inima zdrobită a unei fete îndrăgostite în timp ce îşi încheia smsul către cel care o părăsise şi care îi distrusese toate speranţele; sunt cuvinte ce exprimau ceea ce sufletul ei ascundea în timp ce degetele scriau un mesaj de conformare "ok.iti respect decizia.sa nu iti para rau,asta ai simtit tu ca e mai bine pentru tine,dar macar promitemi ca raminem prieteni...".Cîtă durere ascunde inima ei... tot atîta mindrie reflectă cuvintele cu care a incheiat o relaţie, cea mai scurta din viaţa ei, dar în care a pus cel mai mult suflet, o relaţie ce pînă în ziua de azi îi marchează eşecurile!
Zîmbea la fiecare atenţie din partea lui, şi-a creat propria lume bazată pe vise alături de el, trăia cu speranţa că distanţa reprezintă cel mai mic obstacol în calea fericirii lor, a ajuns să îşi imagineze viaţa alaturi de el, visa clipa cînd să plece acasă să îl îmbrăţişeze.. era euforica..scria pe fruntea sa :îndrăgostita! La prima vedere şi el manifesta aceleaşi simptome... vorbeau la telefon cu orele fără să-i pese banii sau timpul pierdut, în fiece zi ea se trezea şi se culca cu un sms de al său, smsuri cu mii de cuvinte deosebite, ajunsese să-i spună că o adoră. Cum poti spune acest cuvint care semnifică mult mai mult decât un simplu te iubesc unei persoane alaturi de care nu vedea o relatie? În aparenţă era baiatul perfect alături de care vedea un viitor, alături de care putea atinge bolta fericirii, un băiat pe care şi-l dorea de mult timp şi el îi confirma acest lucru cu fiecare zi care trecea.Observai dupa dispoziţia ei dacă a vorbit cu el în ziua respectiva sau nu, cînd il auzea simţea că toata lumea e a ei şi că nu mai are nevoie de nimeni, iar cînd nu vorbea cu el avea chipul vestezit şi ochii trişti, nu vroia să facă nimic nici măcar să se pregăteasca de cursuri!Trăia doar cu gîndul la el, îl visa alături chiar daca erau sute de km distanţă ce îi despărţeau,îşi imagina momentul cînd o va vizita şi va putea spune lumii întregi că sunt împreună.Poate el nu avea niciodată de gînd să continue această relaţie, dar oricum cu fiece clipă ce trecea îi alimenta iubirea cu un mesaj, cu un sunet, cu o atenţie...De ce? Poate să îi vorbit clar de la un început ea era să fie acum cu altcineva un băiat care să o iubească înzecit, care să o pretuiască la justa ei valoare.Însă ea nu avea ochi pentru nimeni îl dorea doar pe el şi nu permitea nimănui nici măcar să o scoată la un suc, la un dans.Era doar pentru el, îi curgea prin vene doar iubirea ce i-o simţea.A păstrat buchetul lui de trandafiri pînă în clipa cînd el a procedat ca cel mai mare laş: i-a trimis un simplu sms prin care îi zicea că are nevoie de libertate şi că relaţia lor nu mai poate continua. Ea nu a plîns, nu a strigat, nu a înjurat ...poate să fi plîns , să fi aruncat din inima ei toata amărîciunea ce o simţea în momentul acela era să îi fie mult mai uşor , i se elibera sufletul de ranchiună şi dispreţ, dar nu... a tăcut...a tăcut mult.. pînă cînd a izbucnit : DE CE? DE CE MIE? Dar nu a avut curajul, sau mai degraba nu i-a permis mîndria să îl întrebe de ce i-a facut una ca asta..Doar foarte încrezută i-a scris mesajul de conformare, era de acord în ochii lui, dar inima ei era moarta.A incetat să mai creada, să mai vrea iubire,nu mai avea putere să încerce un nou sentiment...era distrusă şi aşa este şi acum chiar dacă a trecut un an, un an în care rănile ei nu s-au cicatrizat totalmente.Cel mai dificil a fost atunci cînd s-a întîlnit cu el şi asta a fost doar dupa cîteva zile,l-a privit în ochi şi l-a îmbraţişat, i-a zis doar "Craciun fericit" (căci s-a întimplat în preajma sărbătorilor), el a simţit ura din privirea ei şi nu a reuşit să spună nimic, ea plecase deja...Au rămas prieteni, el nici acum nu reuşeşte să înţeleagă cum de ea iubindu-l aşa de mult reuşeşte să posteze pe chip o indiferenţă atît de evidentă, nici ea nu ştie cum reuşea să se abţină în faţa lui, dar cu trecerea timpului s-a obişnuit!A trecut un an, un an de singurătate forţată, fiindcă inima ei nu era pregatită pentru noi încercări în materie de dragoste, pe toţi îi refuza, în nimeni nu avea încredere, era pierdută într-o lume plină de invidie şi de răutate, iar dezamăgirea ce o urmărea nu îi permitea să îşi deschidă sufletul către cineva.Nu poate plînge pentru ce s-a întîmplat , fiindcă el nu îi merită lacrimile, ar vrea să plîngă ca să îsi elibereze inima de atîta durere acumulată anul acesta, dar nu poate, i-au secat lacrimile pe dinauntru...
Azi s-a resemnat la ce s-a întimplat, nu a găsit explicaţie nici pînă în prezent, dar timpul vindeca totul şi a înteles că viaţa e formată şi din suferinţă....
Cel mai trist este că şi azi trăieşte cu speranţa că el se va întoarce la ea ,îşi va da seama ce a pierdut şi va recupera timpul în care au stat despărţiţi.Iluzii doar... realitatea o dovedeşte :(

Optimism...

Astazi sunt foarte optimista, de unde rasare acest sentiment de armonie in sufletul meu nici eu singura nu pot sa îmi dau seama... să fie cauzat de venirea iernii care a adus cu ea albul naiv si imaculat al zăpezii sau pur şi simplu mi-am dat seama că în viaţă sunt o mie şi una de motive pentru care poţi fi fericit!
Viaţa e formată din clipe de bucurie intrepătrunse de raze de noroc şi fericire...iar orice moment trebuie trait cu intensitate fiindcă nu se va mai repeta nicicând.Mă vad in faţa sărbatorilor şi ma emoţionez aşa de mult, îmi par atât de speciale ca atunci cînd eram mică,s imt plăcerea şi savurez din plin aceste clipe. Anume acum realizez cît de important este să fii înconjurat de oameni dragi sufletului, să împărtăşi cu ei bucuria sărbătorilor şi emoţia fiecărui început. Lucrurile materiale ajung uneori să ne amărască sufletul însă fericirea de a primi dragoste din partea celor apropiaţi niciodata nu va umbri zimbetul de pe chipul nostru. Şi ceea ce e mai important... e că îmi dau seama că sunt înconjurată de oameni care într-adevăr mă iubesc, care ţin la mine, care vor să ma vada mereu zîmbitoare, care ma înconjoara cu dragoste şi imi daruiesc toata caldura lor sufletească doar ca să mă vada fericită. Deci pot spune ca sunt cea mai norocoasa de pe faţa pămîntului fiindcă am părinţi iubitori, prieteni adevăraţi si un fratior adorabil. Cum pot să mă plîng de ceva cînd ştiu că am parte de cele mai nobile suflete, de cele mai primitoare inimi alaturi de mine? E inadmisibil... mereu trebuie să contientizez că Dumnezeu are grijă de mine şi că atunci cînd mă copleşete pesimismul şi depresia e doar o etapa trecătoare, o încercare ca să realizeze cît de puternică sunt. Şi-a dat seama ca sunt mai sensibilă şi fragila decît şi-a închipuit, de aceea a trimis pe pămînt îngeri sub formă de prieteni care să mă înconjoare cu tandreţe şi iubire, pentru ca niciodata să nu mă plîng că aş fi singura. Iubesc ce e frumos, iubesc ce e a meu, iubesc ce îmi aparţine şi iubesc pe toţi ce mă iubesc.Şi atîta timp cât voi putea voi încerca să las zîmbete în jurul meu pentru ca sa mi se simta lipsa atunci cînd voi pleca...Şi îndeosebi pentru un scump care mi-a furat gîndurile în ultima perioada...vreau să concretizez.. obţin ce vreau... şi eu TE VREAU PE TINE... :)

Fiori....

www.youtube.com/watch?v=y_eefkDJe3A

Cit sentiment... cita dragoste.... cit de mult ii invidiez :)Prima dragoste? se zice ca nu se uita niciodata.. oare e adevarat? da cum iti dai seama ca esti indragostita? cind simti fiori in preajma lui? cind vrei sa-i sari in brate cind il vezi... cind gindurile sunt directionate doar catre el? Cind iti dai seama ca prima dragoste a venit? Cite intrebari necesita raspuns...

pina la noi detalii ascult video si ma apuca nostalgia, dar cel mai mult ma apuka indoiala... sa fi venit si la mine dragostea? inca ramin la faza de intrebare retorica...

Maine la vot!!!

Iarăşi alegeri... în această privinţă cred ca suntem cea mai des incercată ţară.. în doar 2 ani 4 scrutine de alegeri dacă luam în seamă şi referendumul eşuat.Cîte cheltuieli, cîtă campanie electorală absurdă şi totodată cîtă indiferenţă!! Deja oricine dintre noi urăşte să asculte de fiece dată aceleaşi false promisiuni de care politicienii uită chiar a doua zi după ce au ajuns la putere, sîntem epuizaţi deja de încercările la care este supus poporul moldav, nu mai dorim să vedem acestă luptă acerbă pentru dominare şi putere, sîntem îngroziţi de interesele meschine ascunse în spatele oricărui lider politic!Apare la fiecare dintre noi întrebarea : Pînă cînd va dura?Există momentul cînd se va ajunge la un compromis, cînd se vor lăsa într-o parte interesele şi se vor gîndi la poporul care suferă cel mai mult în urma acestui haos politic?
Măine e o zi foarte importantă,sper din toată inima să fie una încununată de succes şi să fie ultimile alegeri parlamentare , să fie alese organele de conducere a ţării şi să purceadă la acţiuni concrete care să vizeze interesele civile, combaterea crizei economice.Dar pentru aceasta e nevoie de votul fiecaruia dintre noi, sa nu fim indiferenti, sa nu lasam in deznadejde acest stat unde am crescut o viaţă întreagă, să adoptăm o atitudine corespunzătoare , să mobilizăm pe toată lumea să iasă la vot, să votam partidele proeuropene, să ne dezicem odata şi pentru totdeauna de pleava comunista.
Demonstraţi activism şi dorinţă de a ne crea un viitor promiţător într-un stat democratic cu valori europene!!!
Hai la vot.... eu merg, dar tu?

Întîrziata zi a studentului ...

Am fost atit de ocupata zilele astea incît o felicitare cu ziua studentului nu am avut timp să postez... şi am o justificare credibilă-am avut in ziua aceea dubla sarbatoare am dobîndit oficial prin depunerea jurămîntului de credinţă faţă de Romania cetaţenia românească.Şi acum simt fiorii acelui jurămînt: "Jur să fiu devotat patriei şi poporului român, să apăr drepturile şi interesele naţionale,să respect Constituţia şi legile române..." Din ziua aceea sunt cetaţean bipatrid cu dublă cetăţenie!Dar nu de la ideea asta am pornit cînd mi-am pornit postarea, vroiam sa rectific greşeala comisă acum o săptămînă, cu avalanşa aceasta de sarbatori(mentionez ca a fost şi ziua mea de nastere împlinind 20 de ani) am uitat ca sunt studenta şi ca ziua internţională a studentului imi e şi mie opozabilă.
Deaceea vreau să reamintesc tuturor celor ca şi mine care au trecut prin ziua aceasta fără să îşi dea seama că e ziua noastra , a tuturor celor care îşi urmează visul studiind o facultate pentru a-şi iniţia o cariera de succes într-un viitor promiţător.E o zi internaţională, o zi importantă care demonstrează că şi vocea studentului s-a făcut auzită şi ascultată!Noi suntem speranţa către o viaţă prosperă, noi suntem viitorul!
Suntem "tineri şi neliniştiţi", suntem plini de viaţă, de entuziasm.Iar universul se aşterne în faţa noastră, oferindu-ne cele mai mari posibilităţi de a ne realiza visurile!
Vă felicit pe toţi şi vă spun "La mulţi ani" pentru frumoasa sărbătoare pe care o celebrăm cu toţii - Ziua internaţională a studenţilor.Ar fi super ca fiecare zi să fie una a studentului prin performanţele obţinute în pregătirea profesională, dar şi prin frumuseţea vîrstei.
Din partea mea cea care a trecut cît de cît prin peripeţiile studenţimei vă urez să aveţi parte de profesori indulgenţi, studii interesante, colegi prietenoşi şi desigur SUCCES LA EXAMENE!!!

Citat de viata....

"Nimeni dintre aceia pe care bogaţia şi onorurile îi aşează pe o treaptă mai înaltă nu e mare.Aceasta e eroarea care ne înşeală că nu apreciem pe nimeni după ceea ce este, dar îi adăugam şi cele ce-l împodobesc.
Cînd vrei să apreciezi pe cineva la justa lui valoare şi să ştii ce fel de om este, priveşte-l gol, să lepede averea, să lepede onorurile şi celelalte minciuni ale sorţii, să dezbrace pînă şi corpul, priveşte-i sufletul , dacă-i mare prin altceva sau prin el însuşi.
Să apreciem fiecare lucru, îndepărtînd ce se spune despre el şi să cercetăm ce este, nu ceea ce este numit"
Foarte frumos citat!!!

Ca la 20 de ani....

Se apropie... se apropie cu paşi rapizi... uite e aici... mai sunt doar citeva ore.. daca incerc sa zic cu aproximatie inca 24 de ore... înca nu pot realiza.. nici nu ştiu cum să reacţionez să strig de fericire că vine şi la mine virsta asta superbă de 20 de ani sau să plîng de dorul anilor ce îi las în urma mea... Nu pot să fiu fericită, mă cuprinde un sentiment de incertitudine, nu pot să redau ce se întîmplă cu mine, să fie oare de vină faptul că azi sunt mai melancolică ca de obicei?sau pur si simplu apropierea acestei virste mă face să mă simt nesigură, simt de parcă aş trece într-un deceniu în care responsabilitatea va fi la mama ei acasa... las copilaria în urmă şi incep să trăiesc o viaţă diferită cu o gindire matură!Nu vreau, încă mă simt copil, vreau înapoi anii de liceu, vreau abia să prind aripi în viaţă, nu vreau să aterizez... cred ca e prea dramatic ce zic eu.. însă sufletul meu acceptă cu greu aceşti 20 de ani ce se apropie cu înverşunare!Mereu în ajunul zilei mele de naştere devin sensibilă, anul acesta voi fi mai sensibilă ca de obicei, fiindcă tot ce se întîmplă în viaţa mea bine şi rău mă afectează în aceeaşi măsură, pot plînge chiar şi cînd nu e cazul, am devenit atît de melancolică că încerc să cred că nu există nimic în viaţa asta care să mă stăpînească din izbucnirile mele uneori prea drastice...alteori necontrolabile!!!
O parte din mine aşteaptă ziua aceasta cu cea mai mare nerabdare, deoarece conştientizează că e cea mai frumoasă vîrstă din viaţa unui om pe care trebuie să o trăieşti din plin, să o savurezi cu intensitate, să ţi-o dedici oamenilor importanţi din viaţa ta care o fac mai frumoasă!Însă cealaltă parte din mine refuză să accepte că nu mai exista mult şi va trebui să îti întemeiezi o familie, să te gîndeşti la viitor, să îţi proiectezi planurile de viaţă lungă, apare frica aceasta neînţeleasă care mă împiedică să mă bucur de prezent şi mă duce mereu cu gîndul la viitor!!
Cît de mult îmi doresc o zi de naştere memorabila.. o zi de naştere perfectă alături de toată lumea ce o iubesc şi o respect!Cel mai mare cadou care mi-aş putea dori de ziua mea e sa am în preajma mea toţi cei care îmi îmbogăţesc viaţă şi o fac valoroasă, iar fiecare clipa una de neuitat....Am de toate, însă dacă aş avea înzecit cît am afecţiune cred ca nu ar mai conta nimic pe faţa pămîntului acesta!!!
E unica dorinţa mea!!!
Îti scriu la 19 ani acum... dar incheind îti zic cu nostalgie ne vedem la 20!!!!

Destrămare...

Cite s-au intimplat in viata mea ultimile zile, prin cite situaţii din care tragi învăţăminte am trecut in doar citeva ore, cînd te gîndeşti la asta îti dai seama că viaţa ta este o fărîmă dintr-un tot întreg şi mereu ai impresia ca poti fi calcată şi distrusă în citeva secunde.Sintem firavi ca fiinţe umane şi nicicînd nu realizăm cum ni se duce fericirea din faţa ochilor, cînd tot ce avem se risipeşte de parcă niciodata nu a existat, cînd prieteniile dispar fără să conştientizăm!Am strîns amărîciune multa in suflet atunci cînd am simţit ca mai mult pentru cineva sunt o marioneta decit ceea ce m-am considerat ca sunt şi mi se umple inima de tristeţe fiindcă iubesc cu adevarat, fiindcă imi pasa, fiindcă vreau sa fiu admiraţie şi nu batjocură, fiindcă tind să cred ca sunt creata pentru a cuceri zimbete şi nu pentru a culege cuvinte "ironice". Cel mai greu este cînd devine aceasta un obicei iar in mintea ta o obsesie ce te distruge... incerci sa devii mai bun, incerci sa iti controlezi acţiunile, să îti moderezi cuvintele şi paşii , dar tot pici prost!!!De ce? fiindcă nu eşti tu însuţi.....fiindcă o persoana care te iubeste, te respecta te accepta aşa cum eşti cu defecte şi calitaţi, "blonda" sau "bruneta",cu dispoziţie sau fără!E o lecţie ce trebuie să o învăţăm, să o întelegem şi să o aplicăm în viaţă!
Azi sunt prea melancolica, prea mi-au venit in minte multe chestii ce s-au întimplat şi in final ajung tot la aceeaşi concluzie..toti suntem diferiţi şi nu putem să ne impunem, nu putem să fortam pe cineva sa ne placa .... e ceva instinctiv ce vine din adincuri si vine instantaneu... nu necesita catalizator!Vreau sa fiu pe placul tuturor dar mi-e imposibil, sunt doar o faptură omeneasca care poate mai mult ca altii am nevoie de iubire şi inţelegere.Iar în exprimarea sentimentelor mele sunt mai rigida si mai seaca decît vreodata am crezut că pot fi, dar totuşi simt nevoia să le împărtăşi chiar să fie şi aici...

Ciudat şi neînţeles...

E tirziu şi imi simt sufletul invadat de o avalanşă de sentimente, sentimente ce se bat cap în cap... şi mă tot întreb ce e cu mine? de ce aşa schimbări bruşte de atitudine... de ce uneori simt ca nu am nevoie de nimeni ca sunt fericită aşa cum sunt,că nimeni nu are o viaţă mai perfectă ca a mea, că am de toate pentru a savura tinereţea din plin iar uneori mă simt atît de singură încît aş plinge ore întregi şi aş zmulge ceea ce simt din suflet şi aş face scrum... iar miile de bucăţi le-aş arunca în Dunăre!Nu pot exprima prin cuvinte toata confuzia din sufletul meu, dar ştiu un lucru sigur... trebuie să las in urmă tot ce mă leagă de trecut, fiindcă doar aşa voi putea să deschid inima mea către noi speranţe, noi aventuri, noi cuceriri!Îmi doresc cu desăvîrşire lucrul acesta şi cred că am dreptul la o boare de fericire întrepătrunsă de razele unei noi iubiri!
Dar azi, azi mă simt îngrozitor de singură şi nu fiindcă aş fi cu adevărat, dar singurătatea asta vine din strafundul inimii mele şi imi apar o mulţime de întrebări toate începînd cu De Ce?Să fie oare lipsă de noroc?Sau pur şi simplu durează... Încerc să cred că lucrurile frumoase se petrec cînd te aştepti mai puţin, dar oare vina o port eu?Şi ce e cel mai ciudat... că tot aud glasuri frustrate care repetă neincetat "de ce să te complici cu dragostea asta" , "mai bine singură decît să o ţii numai într-o ceartă", iar la mine in gînd se conturează ideea... nu e nimic mai trist decît să nu ai cu cine te certa şi nu exista lucru mai absurd decît să fii iubită şi să îţi baţi joc de tot ce e mai pur şi mai nevinovat pe lumea asta :dragostea!
Cînd mă gîndesc de la ce a pornit starea mea de deprimare îmi dau seama că trecutul încet încet prinde a fi doar o amintire, iar pe făgaşul inimii mele fac paşi noi sentimente sau cel puţin sunt la faza lor iniţială de iluzii... fiori!Cît aş dori ca să se materializeze toate iluziile acestea, să privesc şi eu viaţa cu alţi ochi, să fiu dependentă de ceva care să mă motiveze, care să îmi creeze senzaţii euforice!Nu mă complic cu previziuni, vreau să traiesc real cu picioarele pe pămînt, iar dacă destinul nu îmi are rezervat asta pentru viitorul meu căderea îmi va frînge aripile pentru totdeauna!Realitatea e mult mai dureroasă cînd trăieşti doar din vise, sunt o fire visătoare dar în asemenea momente prefer să îmi păstrez luciditatea şi să am încredere în mine!
Sentimentul de singurătate ce m-a cuprins astăzi m-a făcut să îmi destăinui prea deschis tot ce păstrez în suflet!Dar la finele postării vreau să îmi păstrez optimismul şi speranţă... nu mă dau bătută uşor şi îndeosebi cînd perspectivele de viitor în alte privinţe sunt aşa luminoase!Va rasări soarele şi pe strada mea... sper cît mai curînd!!!

Elogiu pentru Doina si Ion Aldea Teodorovici!!

Astăzi 29 octombrie 2010 s-au implinit 18 ani de la tragicul accident în care au fost implicaţi cei care au fost un simbol al cîntecului de libertate şi a celor mai sacre aspiraţii ale românilor din stînga Prutului, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici! Merită să îi amintim mereu şi nu doar în această zi, deoarece au fost si vor reprezenta pentru totdeauna focul veşnic al idealului naţional, un ideal pe care l-au urmat, pentru care au luptat şi care i-au costat viaţa într-un mod prea crud şi trist.

Martiri ai neamului nostru, Doina şi Ion Aldea-Teodorovici au fost cei care au militat pentru unirea Basarabiei cu Romania, pentru limba română, în cîntecele lor reflectîndu-se patriotismul, dragostea de neam şi de ţară, dorinţa de a vedea poporul moldav şi cel român uniţi pentru totdeauna. Moartea lor a însemnat o tragedie naţională,un doliu dureros, o neputinţă prea mare, un zbor frînt prematur!

Şi acum peste 19 ani se resimte lipsa celor două lacrimi gemene, a idealurilor lor transpuse cu atîta dăruire în fiece cîntec lăsat noua ca moştenire!Să-i cinstim, să le ducem faima, să le luăm exemplu, să ne iubim graiul şi neamul aşa cum au făcut-o ei şi să nu uităm nicicînd că datorită acestor mari promotori naţionali românii de pe ambele maluri ale Prutului au cunoscut aceleaşi valori:dragoste de limbă şi ţară.Moartea nu a reuşit să îi ia intru totul ,ei au rămas vii prin cîntecele lor deosebite care ating sufletul şi îndeamnă poporul să ia aminte de adevăratele valori a unui om.

Să le fie ţărîna uşoara!Dumnezeu să-i odihnească in pace!

Mare fericire!!

"Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos,eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul" Grigore Vieru

Astazi am avut ore la facultate de la 12 ... ca majoritatea studenţilor care învaţă în Galaţi la facultăţi mai lejere ... ca de exemplu a mea(pentru cei care sunt curioşi fac dreptul)!Şi am dormit azi pîna la 1o, poate dormeam şi mai mult dacă nu mă suna mamica... Şi nu m-a sunat să mă salute sau sa ma trimită la facultate, dar m-a sunat ca să mă bucure, să imi dea o veste frumoasă!Curiozitatea creştea şi cînd am auzit placuta noutate mi-a trecut şi somnul!Astăzi e o zi foarte importantă pentru mine,fiindcă azi am primit într-un final cetăţenia româna!Mă simt împlinită,fericită nu doar de faptul ca într-un fel sau altul acest lucru imi va schimba viaţa din mai multe puncte de vedere,dar simt un imens sentiment de bucurie fiindcă acest eveniment are o puternică încărcătură emoţională.Încă din vremuri străbune am fost un singur popor, vorbim aceeaşi limbă, avem practic aceleaşi obiceiuri şi tradiţii, suntem "fraţi", de ce să nu fim oficial, fără prea multe formalităţi?Acuma simt ca aparţin şi eu acestui popor totalmente,fiind cetăţean cu drepturi depline şi deasemenea cu obligaţii, principala fiind să termin facultatea pe care am inceput-o aici!Încep să îmi croiesc un alt drum, cu mai multe perspective şi şanse de reuşită pe viitor, iar pe acest drum am speranţa să apară şi acele raze de fericire şi iubire multaşteptate!Sunt foarte bucuroasă şi cum nu sunt egoistă am decis să îmi împărtăţesc această fericire şi cu voi :)

Referendumul vietii mele!!

Acum cînd se apropie iarasi alegerile îmi vine in minte referendumul de pe data de 5 septembrie şi nu doar prin faptul ca sunt foarte atrasă de politică şi că mă interesează foarte mult soarta ţării ci îndeosebi fiindcă imi trezeşte amintiri foarte placute dar în acelaşi timp foarte dureroase!Dar în mod special amintiri surprinzătoare... De ce zic aşa fiindcă mi-am dat seama că odata ce o persoana îti intra în inima adînc tare nu există forţă umana care să poată distruge şi înlocui acea bucăţică de suflet pe care a acaparat-o!E o zi foarte ciudată fiindcă aşa cum s-au petrecut evenimentele în cadrul politicii statului aşa s-au întîmplat şi in cadrul politicii inimii mele... Ţara cerea o schimbare... vroia să îşi decida singur soarta nedepinzînd de nimeni şi nimic... aşa si sentimentele noastre au rabufnit vrînd să-si urmeze singure calea... să îşi aducă aminte de trecut, să creadă măcar pentru căteva ore ca mai au o şansă!Nu am crezut vreodată ca prima dragoste adevărată nu se uită nicicînd,eu credeam în inlocuire, în uitare rapidă... dar se pare ca viaţa mi-a dat o lecţie şi mi-a întipărit in minte ideea că odată ce ai iubit din toată inima nimeni şi nimic nu poate să îţi zmulgă din inimă acele sentimente!Dar cel mai ciudat a fost faptul că mi-am dat seama că indiferent ce schimbari a luat cursul vieţii tale... ceea ce ne-a unit odata nu va putea nimeni să distrugă si nici măcar să înlocuiască.Am fost uimită de tot ce a fost atunci... uimita?putin spus... socata...mai degraba!!A fost cel mai dulce coşmar... cel mai amar vis... ce a a durat doar ore... Dar ore ce marchează existenţa unui om,în acest caz existenţa mea!Şi cum am zis mai sus: ceea ce s-a petrecut în viaţa politică a ţării s-a aflat în concordanţă cu ceea ce mi s-a întimplat mie!Referendumul a eşuat aşa a eşuat şi ziua aceea cînd am discutat cu inima deschisă,cînd am clarificat incertitudini,îndoieli... am vorbit despre regrete, despre remuşcări, despre posibilitatea de a fi în stare să dăm timpul înapoi şi să schimbăm ceva.. şi am ajuns la concluzia că nu putea fi mai bine decît aşa cum s-a întimplat!E firesc că a durut... a durut ca în prima zi de despărţire... am plîns impreună, am reînviat amintiri şi am dăruit ultimile îmbrăţisări!A fost ceva neaşteptat şi dureros... şi ştiu că nu doar pentru mine.. A trecut deja....şi am speranţa că destinul imi are rezervat o noua iubire pentru mine... care să suplinească măcar în jumatate golul ce a rămas în sufletul meu după plecarea ta...

19 octombrie-Ziua juristului!!

E o zi importanta pentru foarte mulţi, dar îndeosebi pentru mine fiindcă acesta este drumul pe care l-am ales în viaţă.Urmînd o facultate de drept în mod echivoc am ales să devin jurist!E o specialitate nobilă, sensibilă ce are menirea de a ajuta şi de a îndruma, este o profesie demnă de admiraţie şi de respect, dar care implică muncă asiduă şi multă responsabilitate!Să fii jurist este echivalent cu a învăţa tot restul vieţii şi a te dedica totalmente minte şi suflet meseriei ce o practici!
Cu această ocazie ţin să felicit toţi juriştii şi să le doresc tuturor celor care aspira la profesia de jurist precum şi reprezentanţilor societăţii civile implicaţi în lupta pentru asigurarea supremaţiei legii,pentru triumful dreptăţii şi adevărului,cele mai sincere gînduri de preţuire,urări de sănătate şi mult succes în activitatea profesională!!!

Şoapte confuze...

Ce este viaţa pentru tine?Un prilej de bucurie... un motiv de sărbatoare?Dacă e aşa atunci cunoşti cu adevărat ce înseamnă o viaţă traită din plin!Viaţa mea însă e formată din sentimente contradictorii: confuzie ce uneori duce la disperare, nedumerire, emoţii diverse necontrolabile care se bat cap în cap pe zi ce trece fiindcă nu reuşesc să îmi dau seama ce doresc, nu reuşesc să clarific ce e bine pentru mine şi ce e bine pentru alţii dar îmi este necesar şi mie!Vreau să încep să îmi controlez sentimentele şi ştiu că pot fiindcă viaţa m-a învăţat să suport loviturile dure şi să le accept cu demnitate!Mă caracterizez ca fiind o fire puternică, dar sunt momente cînd mintea mea este prea confuză pentru a mai fi în stare să capete luciditate!Alături de tine am petrecut momente de neuitat, cînd eram alături doream ca timpul să se oprească în loc iar seara să nu aiba final, săruturile tale mă copleşeau... dar parcă era o magie... dura doar cînd eram împreună dupa asta dispărea şi parcă nu mai vroiam să se întimple!Eram singură nedumerită de ce se întimpla... uneori simţeam necesitatea să te văd, dar alteori parcă nici nu existai!Şi ştii ce mă doare cel mai mult?Că te făceam să suferi, îti provocam durere în cel mai urît mod şi nu îmi plăcea... fiindcă am suferit şi eu şi e cel mai cumplit sentiment posibil!Dar dragostea cu sila nu se face... îmi placea mult timpul petrecut cu tine, dar e ceva fără viitor!Sincer am ajuns la concluzia că iubeam dragostea ce o simţeai pentru mine şi pur şi simplu mă lăsam iubită,alintată, apărată!Îmi plăcea mult să mă simt aşa, dar te-am rănit şi a fost mai rău decît am crezut, am distrus speranţele tale, visuri, idealuri şi am ramas cuprinsă de remuşcări.Cînd mi-am dat seama am decis să remediez greşeala, dar am facut-o într-un mod prea dur!Mi s-a învadat sufletul de cele mai stranii remuşcări ... niciodata nu ar fi trebuit să reluăm ceva ce nu are viitor...Şi acuma cînd mă gîndesc că dacă circumstanţele ar fi altele... sigur ar fi altă istorie ce s-ar aşterne pe hîrtia vieţii.. Dar timpul... el are prostul obicei de a fi ireversibil ...

Dacă aş da timpul înapoi...

Dacă aş putea să zbor... mi-ar fi mult mai uşor - vorba cîntecului!!Dacă aş putea să uit... aş fi cea mai fericita!Dacă aş putea să dau timpul înapoi..... cîte aş schimba în traiectoria vieţii mele!Acum nu vreau sa zbor, nu vreau minuni în viaţa mea... vreau doar să dau timpul înapoi să schimb o perioada din viaţa mea... perioada ce a început cu tine... data de 27 septembrie vreau să o şterg din minte cu buretele ... aşa cum ştergi praful de pe o mobila veche ca să îi redai luciu... vreau şi inima mea să îşi recapete luciu acoperit de praful deziluziei şi a dezamăgirii...cum am putut să fiu atît de credulă şi de oarbă... credeam mult în inteligenţa mea.. dar nu am ştiut să o folosesc în momentul acela, eram obsedată de ceva ce nu trebuia să fie... ce niciodata nu va fi fiindcă e prea ireal şi absurd!Dar ce e cel mai trist din toate astea?Ca am distrus o prietenie de o viaţă... niciodata nu am să-mi iert asta!A fost cea mai mare greşeală din viaţa mea, o greşeală ce cu timpul ar trebui să se remedieze,dar e foarte greu!!Cît de simplu ar fi totul dacă am avea posibilitatea să dăm timpul înapoi şi să reflecţionam mult înainte de a acţiona, Doamne cîte am schimba... cîte prostii am comis din naivitate, cîţi oameni am rănit în clipa cînd mă gindeam la binele meu..ce egoista am fost... cîtă durere am lasat în urma mea... e doar un coşmar pe care vreau să-l transform într-o amintire din trecut.De ce în inimă şi in minte nu există butonul Delete?Nu am scuti sufletul de o avalanşă de sentimente nocive, dăunătoare?Cîte întrebări fără răspuns...Raţiunea îmi spune ca timpul e efemer şi orice clipa pierdută nu se întoarce înapoi niciodata, dar sufletul nu acceptă acest lucru fiindcă îşi mai cere o a doua şansă, vrea să demonstreze că poate remedia greşelile comise... Gînduri pierdute în noapte... Vise tulburate de remuşcări...Meditaţii...Voi reuşi să trec peste ele?

Prietenia - o necesitate spirituală

Ce poate fi mai frumos pe lumea asta decît sa fii înconjurată de prieteni adevăraţi, de oameni care îţi oferă susţinerea lor necondiţionată,cu care împartaşeşti vise,idealuri,speranţe... şi cît e de trist atunci cînd prietenii sunt împraştiaţi în lume...E aşa de dureros îndeosebi cînd ai nevoie într-atît de ei, încît ai vrea ca toate amintirile să capete viaţă, să reînvie clipele de altadata şi să fim împreună ca atunci cînd eram mici... dar timpul e atît de efemer şi fiecare dintre noi încearcă să îşi găsească rostul în viaţa asta chiar dacă foarte departe!Şi cel mai trist dintre toate este că drumurile noastre nu s-au intersectat demult de parcă destinul ne-ar fi potrivnic, de parcă ar încerca sa ne separe.. dar cum poate fi destinul acesta aşa hain încît să încerce să distrugă o prietenie ce durează de decenii?.. Nu, e practic imposibil , nu poate disparea ceea ce există de o viaţă, o prietenie bazata pe sinceritate,încredere şi iubire - ceea ce e laudabil şi demn de admirat!!!O prietenie ca a noastra poate face faţă tuturor: şi invidiei şi răutăţii şi distanţei, caci nu exista forţă pe lumea asta care să învăluie în abis ce am construit noi cu atîta dăruire şi dragoste!
Sîntem toate departe una de alta,dar mereu unite chiar dacă pare absurd!În suflet sîntem mereu aproape,încercăm să umplem golul provocat de distanţă prin toate mijloacele posibile, fiindcă e prea greu să reuşeşti singură! Cînd eşti departe de toţi, într-o ţară straină cînd fiecare încearcă să razbată prin propriile forţe,cînd nimanui nu-i pasă de tine, atunci apreciezi la justa valoare prietenia adevărată,în momentul acela pînă şi un simplu mesaj îti aduce zîmbetul pe buze şi îţi gravează în minte şi in suflet ideea "contez pentru cineva".
Cred în prietenie adevărată, în prietenie sinceră căci sunt înconjurată de îngeri pe care îi numesc simplu prieteni...Şi sa precizăm ca foarte puţini au fost decoraţi cu acest merit!Vă iubesc şi îmi lipsiţi enorm!

Sa fie prima mea postare o parte introductiva? nu vreau formalitati... nu vreau sa plictisesc din prima... ma bine sa fie o mica cunoastere... Eu sunt Alina... prefer sa imi zica Alinuta suna mai suav si mă duce cu gindul la copilarie.Învat în Galati la Facultatea de Drept...o specializare cu totul şi cu totul fascinanta cu multe perspective de viitor.. cel putin asa ne face sa credem - sa speri şi să visezi nu e interzis!Sunt o fire sensibila, visatoare, romantica, deschisa, iubesc adevarul şi oamenii veseli!Cred în dragoste la prima vedere.. şi în afecţiunea prietenilor adevăraţi!Vreau sa surprind prin postarile mele pe blog secvente din viata zilnică camuflate în mici fărime de adevăr...puupici