Relatie la distanţă...

Ideea de relaţie la distanţă mi-a furat gîndurile de 2 zile...Este o noţiune plauzibila?Exista aşa ceva sau e ireal?Opiniile sunt împărţite,unii cred necondiţionat intr-o relaţie de acest gen, gîndind ca iubirea depăşeşte orice obstacol posibil, alţii refuză să creadă că e veridică aşa o relaţie, atîta timp cît nu eşti alaturi trup şi suflet..... iar in mintea mea în aceste clipe se produce un razboi pe marginea acestei teme...
Pot fi doi oameni împreuna, mereu unul cu gîndul la celalalt, dar totuşi atît de departe unul de altul?Pot iubi doi oameni peste măsură, chiar dacă miile de km se află în calea fericirii lor? Ideea "ochii care nu se văd se uita" mai e valabilă? Cam şi-a pierdut din semnificaţia pe care o avea cu timp în urmă.Cu progresul galopant al tehnologiei cum putem afirma că nu avem putinţa să ne vedem?Camere web...digitale... telefoane 3G...aşa că senzaţia de prezenţă virtuală există din belşug.. trebuie doar să profităm din plin!
Dar cum supravieţuieşte o relaţie fără sărutul real, fără îmbraţişarea concretă, fără mingîierea palpabilă?Se mai poate iubi acest tip sentiment iubire?Iubire platonica?
O relaţie se construieşte în timp, e nevoie de apropiere, de simţiri, trebuie să o întreţii ca sentimentele să crească, să se manifeste profund, e nevoie de sărut, de bătăi a inimii ascultate împreună, de reciprocitate simţită în profunzimi care confirmă dacă există sau nu dragoste.
Dar cum rămîne cu fidelitatea?Trăieşti cu gesturi de iubire demonstrate online sau cu manifestări de afecţiune virtuale?Nu,vrei să simţi în realitate toţi fiorii inceputului, vrei sa auzi la ureche soptind pentru prima data cuvîntul magic "te iubesc", îţi doreşti să fii în permanenţă alaturi şi să-i cunoşti orice mişcare.
Departarea impune multă gelozie,apare neîncrederea, se ivesc germenii nesiguranţei şi al controlului permanent.Cochetarea, flirtul îşi fac loc printre obişnuinţe,iar iubirea ce credeai ca o simţi devine o povara şi îţi îngrădeşte libertatea.Dacă vorbim de infidelitate, ea devine o consecinţă a tuturor gesturile şi atitudinilor lor.
Dar totuşi dacă întradevăr există iubire adevărată, iubire ce te învăluie în senzaţii uluitoare, un sentiment ce te face să gîndeşti că viaţa ta e legată de el şi că ai vrea să o împarţi o veşnicie, atunci mai poate fi distanţă un obstacol, mai poate deveni ea o piedică în calea realizării ei?Cine crede cu desăvîrşire în puterea enormă a iubirii va depune eforturi considerabile pentru a o vedea împlinită.Şi atîta timp cît trăieşti prin prisma iubirii ce o simţi pentru persoana dragă cum poţi realiza că ai fi in stare să o înşeli sau în cel mai rău caz să o înlocuieşti.Dacă inima dictează, creierul ascultă...chiar dacă ar vrea să schimbe în fel şi chip...inima nu poate fi oprită din pornirile ei afective...
Am ajuns totuşi la concluzia că ...Ochii care nu se văd dacă se iubesc sigur se vor aştepta...