O simpla poveste de dragoste...

"Azi eşti orbit de fericire şi ai uitat ca cineva traieşte doar pentru tine.Dar maine vei cădea dintre nori şi vei privi în urmă...mă vei vedea acolo şi vei şti ce înseamnă regretul" - sunt cuvinte mute ce au ieşit din inima zdrobită a unei fete îndrăgostite în timp ce îşi încheia smsul către cel care o părăsise şi care îi distrusese toate speranţele; sunt cuvinte ce exprimau ceea ce sufletul ei ascundea în timp ce degetele scriau un mesaj de conformare "ok.iti respect decizia.sa nu iti para rau,asta ai simtit tu ca e mai bine pentru tine,dar macar promitemi ca raminem prieteni...".Cîtă durere ascunde inima ei... tot atîta mindrie reflectă cuvintele cu care a incheiat o relaţie, cea mai scurta din viaţa ei, dar în care a pus cel mai mult suflet, o relaţie ce pînă în ziua de azi îi marchează eşecurile!
Zîmbea la fiecare atenţie din partea lui, şi-a creat propria lume bazată pe vise alături de el, trăia cu speranţa că distanţa reprezintă cel mai mic obstacol în calea fericirii lor, a ajuns să îşi imagineze viaţa alaturi de el, visa clipa cînd să plece acasă să îl îmbrăţişeze.. era euforica..scria pe fruntea sa :îndrăgostita! La prima vedere şi el manifesta aceleaşi simptome... vorbeau la telefon cu orele fără să-i pese banii sau timpul pierdut, în fiece zi ea se trezea şi se culca cu un sms de al său, smsuri cu mii de cuvinte deosebite, ajunsese să-i spună că o adoră. Cum poti spune acest cuvint care semnifică mult mai mult decât un simplu te iubesc unei persoane alaturi de care nu vedea o relatie? În aparenţă era baiatul perfect alături de care vedea un viitor, alături de care putea atinge bolta fericirii, un băiat pe care şi-l dorea de mult timp şi el îi confirma acest lucru cu fiecare zi care trecea.Observai dupa dispoziţia ei dacă a vorbit cu el în ziua respectiva sau nu, cînd il auzea simţea că toata lumea e a ei şi că nu mai are nevoie de nimeni, iar cînd nu vorbea cu el avea chipul vestezit şi ochii trişti, nu vroia să facă nimic nici măcar să se pregăteasca de cursuri!Trăia doar cu gîndul la el, îl visa alături chiar daca erau sute de km distanţă ce îi despărţeau,îşi imagina momentul cînd o va vizita şi va putea spune lumii întregi că sunt împreună.Poate el nu avea niciodată de gînd să continue această relaţie, dar oricum cu fiece clipă ce trecea îi alimenta iubirea cu un mesaj, cu un sunet, cu o atenţie...De ce? Poate să îi vorbit clar de la un început ea era să fie acum cu altcineva un băiat care să o iubească înzecit, care să o pretuiască la justa ei valoare.Însă ea nu avea ochi pentru nimeni îl dorea doar pe el şi nu permitea nimănui nici măcar să o scoată la un suc, la un dans.Era doar pentru el, îi curgea prin vene doar iubirea ce i-o simţea.A păstrat buchetul lui de trandafiri pînă în clipa cînd el a procedat ca cel mai mare laş: i-a trimis un simplu sms prin care îi zicea că are nevoie de libertate şi că relaţia lor nu mai poate continua. Ea nu a plîns, nu a strigat, nu a înjurat ...poate să fi plîns , să fi aruncat din inima ei toata amărîciunea ce o simţea în momentul acela era să îi fie mult mai uşor , i se elibera sufletul de ranchiună şi dispreţ, dar nu... a tăcut...a tăcut mult.. pînă cînd a izbucnit : DE CE? DE CE MIE? Dar nu a avut curajul, sau mai degraba nu i-a permis mîndria să îl întrebe de ce i-a facut una ca asta..Doar foarte încrezută i-a scris mesajul de conformare, era de acord în ochii lui, dar inima ei era moarta.A incetat să mai creada, să mai vrea iubire,nu mai avea putere să încerce un nou sentiment...era distrusă şi aşa este şi acum chiar dacă a trecut un an, un an în care rănile ei nu s-au cicatrizat totalmente.Cel mai dificil a fost atunci cînd s-a întîlnit cu el şi asta a fost doar dupa cîteva zile,l-a privit în ochi şi l-a îmbraţişat, i-a zis doar "Craciun fericit" (căci s-a întimplat în preajma sărbătorilor), el a simţit ura din privirea ei şi nu a reuşit să spună nimic, ea plecase deja...Au rămas prieteni, el nici acum nu reuşeşte să înţeleagă cum de ea iubindu-l aşa de mult reuşeşte să posteze pe chip o indiferenţă atît de evidentă, nici ea nu ştie cum reuşea să se abţină în faţa lui, dar cu trecerea timpului s-a obişnuit!A trecut un an, un an de singurătate forţată, fiindcă inima ei nu era pregatită pentru noi încercări în materie de dragoste, pe toţi îi refuza, în nimeni nu avea încredere, era pierdută într-o lume plină de invidie şi de răutate, iar dezamăgirea ce o urmărea nu îi permitea să îşi deschidă sufletul către cineva.Nu poate plînge pentru ce s-a întîmplat , fiindcă el nu îi merită lacrimile, ar vrea să plîngă ca să îsi elibereze inima de atîta durere acumulată anul acesta, dar nu poate, i-au secat lacrimile pe dinauntru...
Azi s-a resemnat la ce s-a întimplat, nu a găsit explicaţie nici pînă în prezent, dar timpul vindeca totul şi a înteles că viaţa e formată şi din suferinţă....
Cel mai trist este că şi azi trăieşte cu speranţa că el se va întoarce la ea ,îşi va da seama ce a pierdut şi va recupera timpul în care au stat despărţiţi.Iluzii doar... realitatea o dovedeşte :(